Capela Spital din orasul Măcin, judeţul Tulcea

Obiceiuri neortodoxe confundate cu credința ortodoxă

 

DIVERSE ÎNVĂȚĂTURI GREȘITE ȘI COMBATEREA LOR   

Cine sunt urmașii Apostolilor?
Urmașii Apostolilor sunt: arhiereii, preoții și diaconii. Aceștia sunt autoritatea bisericească, pe care i-a lăsat Domnul Hristos să conducă Biserica până la sfârșitul veacurilor. Numai aceștia se pot numi Apostoli, purtători ai Duhului Sfânt și propovăduitori ai Evangheliei. Fiecare treaptă din Taina Preoției are rolul ei. Prima treaptă este diaconia și are și rolul de propovăduire, după cum au avut și cei șapte diaconi de la începutul creștinismului; și ei se numesc apostoli, pentru că și ei au primit Duhul Sfânt prin punerea mâinilor arhierești. Apoi preoția și arhieria.

Prescurile, cine poate să le facă și în ce condiții le fac?
Deși nu este precizat nicăieri în mod clar, prescurile este bine să le facă femei mai în vârstă și văduve, și dacă nu se găsesc poate să le facă și una tânără, dar să fie spovedită și împărtășită. Aluatul se face din făina apă, drojdie și sare, altceva nimic pentru prescurile de la altar. NU se unge cu ulei tava în care se coc.
Pentru artosul de la Litie, din ajunul sărbătorilor, se fac 5 prescuri în care se poate adăuga untdelemn, anason, chimen zahăr, iar în zilele de dulce se pot face ca și cozonacul. Totuși este recomandat să nu folosim ulei deoarece va fi mai dificil să transportăm la biserică artosele, existând riscul să ungem sacoșa în care le ducem sau fața de masă din biserică.

Cei ce au purtat baiere sau alte obiecte descântate, ce pot face pentru ispășirea acestor păcate?
În primul rând să se spovedească, ascultând sfaturile preotului.

Ce este deochiul? Se descântă? Ce rugăciuni se fac?
Deochiul este o ispită de la diavolul, prin care el nădăjduiește să-l facă pe om să greșească cu ceva înaintea lui Dumnezeu, adică să-l facă să apeleze la descântece. În cazul acesta nu este bine să se descânte (descântecele sunt practici vrăjitorești), ci să se spună rugăciunea Tatăl nostru. Dacă deochiul se repetă, trebuie să mergem la preot și să-i cerem să ne citească rugăciunea specială.

Florile de la Sfintele Moaște, salcia de la Florii, frunzele de nuc de la Rusalii când se usucă, ce facem cu ele? 
Acestea se ard pe o vatră curată.

Când și dacă se cere scoaterea părticelelor și ce reprezintă?
Părticelele se scot pentru anumite probleme: necazuri, boală, câștigarea celor de trebuință și folos, dar și pentru mulțumire. Deși în cartea de slujbe (Liturghier) se spune că părticelele nu se dau credincioșilor, părintele Ilarion Argatu dădea credincioșilor aceste părticele, dar le spunea că se pot mânca doar după ce au postit minimum 24 de ore.

La metanii se sărută pământul sau se face semnul Sfintei Cruci cu degetele pe pământ?
La metanii nu se sărută pământul și nici nu se face semnul Sfintei Cruci cu degetele pe pământ. Este un obicei fără rost, scornit de babe care nu cunosc credința. În schimb se atinge pământul cu fruntea.

Putem să ne cumpărăm singuri icoane? Ne putem închina și la icoane nesfințite, să le ținem ca tablouri? Cum procedăm cu icoanele catolice?
E bine ca fiecare creștin să aibă ambiția să cumpere singur icoanele sau măcar una să fie cumpărată de el, să le țină la răsărit, chiar dacă nu sunt sfințite; iar când se face o sfeștanie roagă preotul sa sfințească și icoanele. Iar cele catolice, care sunt tablouri, le putem pune pe pereții ceilalți.

Ce se înțelege prin desfrânare trupească, dar sufletească? Ce înseamnă desfrânare, preadesfrânare, onanie, sodomie, gomorie, malahie, zoofilie?
Desfrânarea și curvia sunt același păcat. Curvia este atunci când omul nu-și înfrânează trupul și înainte de cununia la biserică cade în păcatul acesta. Preacurvia se numește atunci când unul dintre cei doi e căsătorit, sau amândoi care fac păcatul sunt căsătoriți fiecare cu altcineva. Onanie vine de la o persoană din Vechiul Testament care se chema Onan. Acesta își vărsa sămânța afară, ca să nu facă copii. Păcatul acesta este foarte practicat în ziua de astăzi, cu ajutorul prezervativului sau fără. Trebuie știut că fără voia omului se întâmplă periodic ca în somn bărbații (mai ales cei necăsătoriți) să aibă scurgere, fie printr-un vis, fie din cauză că au băut lichide multe sau au privit reviste sau filme erotice. Când se întâmplă spontan, fără intervenția omului, nu se socotește păcat; se face pocăință, se zice Psalmul 50, se fac metanii și se curățește de păcat. Dar când intervine omul să provoace acest păcat se numește malahie sau masturbare și aceasta se canonisește: 40 de zile nu are voie să se împărtășească și să facă pocăință cu metanii în aceste zile. Păcatele sodomiei și gomoriei se făceau în cele două cetăți pe care le-a ars Dumnezeu cu foc, Sodoma și Gomora. Oamenii trăiau unii cu alții, bărbat cu bărbat, femeie cu femeie, sau bărbat cu femeie întrebuințând dosul sau gura. Unii se amestecau cu animalele de tot felul (zoofilie). Desfrânare sufletească facem atunci când am părăsit pe Dumnezeu și ne lipim sufletul de lume și de politică.

În cazuri de nedreptățire, putem apela la tribunal, la judecată?
E bine să se evite lucrurile acestea, pentru că se ajunge la cheltuială și la mai multe păcate, dar dacă sunt cazuri grave trebuie descurcate de autorități.

Dacă un sectar ne oferă o Biblie sau alte cărți de-ale lor, le primim?
Nu le primim.

Ce este aceea închinăciune?
Dacă după ce am făcut semnul crucii ne plecăm trupul înainte, până ce mâna ajunge la pământ, am săvârșit o închinăciune.

Ce sunt acelea metanii (mătănii)?
Dacă după ce am făcut semnul crucii cădem în genunchi, plecându-ne apoi capul până la pământ, am săvârșit o metanie mare. Acest gest este semnul supunerii noastre totale către Dumnezeu, semnul înfrângerii mândriei cugetului nostru și al căinței pentru păcatele noastre.

Ce este sfințirea casei? Când se face aceasta?
Sfințirea casei se face atunci când cineva se muta într-o casă, fie că e construcție nouă sau nu. Se face întâi slujba Aghesmei celei mici (Sfeștania). Pentru sfințirea casei este nevoie de un pahar sau un litru de ulei și un băț de chibrit înfășurat la un capăt cu vată sau un băț din acela pentru urechi. Cu ele preotul face semnul Sfintei Cruci pe pereții camerelor. Din uleiul rămas puteți pune atât în mâncare, cât și în candelă. Nu este necesară făină la această slujbă. Mai multe detalii se găsesc pe pagina despre Sfeștanie și Agheasmă.

În zilele de vineri putem spăla?
În aceste zile putem spăla. Obligatoriu este în aceste zile postul, atât cel de mâncare, cât și cel trupesc, adică nu trebuie să se împreuneze soții. Să nu spălăm și să nu coasem sau să nu lucrăm în zilele de miercuri și vineri face parte din capitolul „de la babe citire”. Este bine să nu vă luați după ce zice unul și altul, ci doar după ceea ce găsiți scris în cărți.

Dacă ai avorturi și vrei să ți se ierte, să te împărtășească preotul peste un mormânt proaspăt prin urechile unei foarfeci ruginite.
Preoții nu fac așa ceva niciodată, căci nici nu este Sfântă Taină, ci vrăjitorie curată. Sfânta Împărtășanie nu se dă prin urechi de foarfeci ruginite, sau peste morminte, ci în Sfânta Biserică, eventual la patul bolnavului.

Când te muți la casă nouă, dacă nu ai cocoș nu este bine. Trebuie să-ți cumperi cocoș pentru că acesta când cântă alungă dracii din curte.
Nu-i adevărat. Cocoșul este cu treaba lui și dracii cu treaba lor. Ce poate fi mai important pentru o casă nouă decât binecuvântarea lui Dumnezeu, sfeștania? Dar cei care se mută într-un apartament nou, unde vor ține cocoșul?

Să nu te uiți noaptea în oglindă.
Uitatul în oglindă nu are nici în clin nici în mânecă cu problemele și necazurile din viață. Nu ni se schimbă viața datorită unui gest nevinovat. Nu ne merge rău de la un astfel de gest, ci din pricina păcatelor noastre ne merge rău uneori. Mântuirea noastră depinde de faptele făcute față de Dumnezeu și semenii noștri, fapte după care vom fi judecați.

Este păcat mare să pierzi metaniile de la mână.
Metaniile în sine nu au nici o valoare sau putere spirituală. Ele sunt obiecte care ne amintesc de rugăciunea: „Doamne lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul(a)”. Dacă le-am pierdut, nu-i nimic; să nu ne pierdem credința sau sufletul, pentru că Iisus spunea: „Ce poate da omul în schimb pentru sufletul său?” (Matei 8;34-38).

Dacă-ți cade un fir de păr din cap nu trebuie aruncat deoarece Mântuitorul a spus că toate firele de păr din cap sunt numărate și ca atare trebuie puse în sicriu sub cap pentru că Mântuitorul ne va întreba de ele la ziua judecății.
Iisus spunea: „Iar dacă ochiul tău te smintește, scoate-l și aruncă-l că e mai de folos să ajungi fără un ochi în rai, decât cu amândoi în iad” (Matei 18;8-9). La judecata de apoi, Iisus nu ne va întreba de firele de păr, ci de faptele noastre bune sau rele. De fapt, nu ne va întreba nimic, căci: „Sfinții vor judeca lumea” (1 Corinteni 6;2), ne vor alege după faptele noastre, cum despart păstorii caprele de oi. Nu pierdeți timpul adunând firele de păr, mai bine adunați fapte bune.

Lumânările trebuie tămâiate înainte de a fi aprinse.
Lumânarea este un simbol și o jertfă, (simbolizează lumina dumnezeiască pe care o dorim și în viața aceasta, și în viața viitoare și este și o jertfă adusă lui Dumnezeu). Se tămâie icoanele, se tămâie prin casă, dar n-am mai pomenit să tămâiem lumânările.

Copiii până la vârsta de doi ani nu au voie sa vadă animalele ca să nu se facă animale.
Omul s-a născut om și om va muri. Copiii de la țară se nasc și cresc între animale și nu pățesc nimic. Însuși Iisus s-a născut în peșteră înconjurat de animale, a călătorit cu asinul și nu s-a întâmplat nimic rău. Ori credeți că-L ținea Fecioara Maria legat la ochi?! (Luca 2;6-12, Matei 2;13-15).

Femeia gravida să nu se uite la pisică deoarece va naște copilul păros.
Zicala românească „Ce semeni aceea răsare” este adevărată. După ce ai semănat poți da cu orice, nu va ieși din grâu secară sau invers. Starea sufletească a femeii se va întipări în sufletul noului născut. Fiți buni și veți avea copii buni!

În Săptămâna Patimilor nu avem voie să spălăm.
Dacă am putea să priveghem toată săptămâna ar fi foarte bine. Dar, pentru că trebuie să mâncăm, trebuie să și muncim, ne și murdărim, deci trebuie să spălăm chiar și în această săptămână.

Dacă ai făcut avort sau desfrânare, numai după 25 de ani de la săvârșirea păcatului mai ai voie să mergi la mănăstire.
După săvârșirea unui asemenea păcat, mergi cât mai repede la un preot duhovnic și după spovedanie el îți va da un canon după gravitatea păcatului, fiindcă nu toți bolnavii se vindecă luând același medicament. Este o minciună sfruntată că nu mai ai voie să mergi la mănăstire, fiindcă așa cum spitalul este pentru bolnavi, tot așa bisericile și sfintele mănăstiri sunt pentru pocăința celor păcătoși. Dacă mergeți la mănăstire, Dumnezeu „vă va număra pașii”, adică va fi multă bucurie în cer și în sufletul dumneavoastră.

Să nu duci gunoiul din casa lunea și nici după ce se Iasă întunericul.
Pe vremea Mântuitorului zilele nu aveau nume, ci se numărau (întâia, a doua, a treia, etc.). Într-o singură zi era oprită munca, în ziua Domnului. Anumite persoane au adăugat unele restricții, pentru că nu aveau dumnealor chef să facă acea lucrare lunea sau mai pe înserat.

N-ai voie să-i zici unui animal „săracul de el” că apoi pe lumea cealaltă îl mănânci.
Mai bine l-am mânca pe lumea aceasta, pentru că acolo sufletul nu mai mănâncă și nu mai bea.

Dacă tai unghiile unui bătrân și le lași în casă înseamnă că lași sărăcie.
O, nu, nu-i adevărat, nu lași în casă sărăcie, ci eventual mizerie.

Dacă bate grindina trebuie să băgăm talismanul sub streașină și acesta va sparge grindina. Dacă vine un cutremur trebuie să băgăm talismanul sub streașină.
Talisman, prin definiție, înseamnă un obiect sau o carte considerat de către superstițioși ca fiind înzestrat cu o forță magică, supranaturală și având puterea de a da ajutor celor care îl poartă. Oare poate avea o carte puterea lui Dumnezeu? Oare ne-a botezat talismanul, ne-a cununat talismanul, ne iartă păcatele talismanul, ne împărtășește talismanul? Nu, ci doar Hristos, prin preot în Duhul Sfânt. Talismanul este o carte ca oricare alta, fără nici o putere. Mai sfântă este Biblia, și tot se cutremură casele în care ea se află. Se dă prea multă importanță unei cărți lipsită de orice adevăr.

În candelă se pune ulei numai dintr-o sticlă neîncepută.
În candelă se pune ulei curat din orice sticlă, începută sau neîncepută, după cum în Sfânta Biserică punem din aceeași sticlă până o terminăm. Nu uleiul contează.

Este păcat să dai flori duminica.
Dacă suntem invitați la o nuntă duminica și ducem un buchet de flori tinerilor căsătoriți, păcătuim oare? Dacă mergem duminica în vizită la o familie, cu un buchet de flori în mână, păcătuim oare? Dacă ducem duminica la Sfânta Liturghie flori pentru a fi puse în biserică, păcătuim oare? Categoric nu. Aceasta e curată superstiție.

Când îți iese preotul în cale îți merge rău.
Dacă-ți iese doctorul în cale te și îmbolnăvești? Dacă-ți iese frizerul în cale îți cade părul din cap? Dacă-ți iese mecanicul în cale ți se strică mașina? Şi atunci când îți iese preotul în cale cum o să-ți meargă rău? Roagă-te lui Dumnezeu să nu te întâlnești cu diavolul. Dacă îți iese preotul în cale bucură-te că ai ocazia să-l întrebi ceva sau să-i mărturisești ceva. De fapt celor buni și înțelepți poate să le iasă și Satana în cale că tot bine le merge, iar celor răi poate să le iasă și Dumnezeu în cale că tot rău le merge.

Când îți taie pisica drumul îți merge rău (trebuie să faci nu știu câți pași înapoi).
Pisica e un biet animal fără rațiune și care traversează drumul pentru că se întoarce probabil de la vânătoarea de șoareci. Nu știe că întâlnește un superstițios, că s-ar întoarce din cale! Așa că mai de grabă se întoarce superstițiosul (să nu supere pisica), neștiind că animalele nu au putere spirituală, nu sunt duhuri și nu pot influența viața oamenilor.

La masă (în timp ce mănânci), nu ai voie să citești pentru că îți mănânci mințile.
Nu este adevărat, însă putem spune că fiecare lucru trebuie să-l faci la timpul lui. Cel înțelept va citi atunci când este vremea cititului, iar mesei îi va acorda atenția cuvenită pentru o dietă sănătoasă. Cel fără de minte va face mai multe lucruri deodată: citește, mănâncă, se leagănă pe scaun, privește la televizorul instalat la bucătărie, este atent și la discuțiile altora... și de fapt nu face nimic, adică „și-a mâncat mințile”.

Să porți mereu ceva pe dos (maioul, șosetele, cămașa) ca să nu se lipească farmecele de tine.
Farmecele sunt lucrarea vrăjitoarelor. Ele există, dar citind din Vechiul Testament Cartea lui Iov, putem înțelege că Satana poate face rău, însă numai cu îngăduința lui Dumnezeu și numai cât îi îngăduie Dumnezeu: „Atunci Domnul a zis către Satan: Iată, tot ce are el (Iov) este în puterea ta; numai asupra lui să nu întinzi mâna ta. Și Satan a pierit din fața lui Dumnezeu” (Iov 1;12). Deci farmecele sunt lucruri ale lui Satan și ele nu se vor apropia niciodată de omul cel bun și corect, iar de cel ce face rău se vor lipi chiar de ar avea toate hainele îmbrăcate pe dos, așa cum rezultă și din cuvintele Sfântului Apostol Pavel în Epistola către Romani: „Fiți înțelepți spre bine (faceți numai bine) și nevinovați la rău (să nu faceți nimănui nici un rău). Iar Dumnezeul păcii va zdrobi repede sub picioarele voastre pe Satana” (adică, nu-i va îngădui diavolului să vă facă rău, chiar dacă cineva vă face farmece) (Romani 16;19).

Nu este bine să-i cumperi copilului haine înainte de a se naște.
Este o superstiție și se spunea așa fiindcă nu se putea ști ce va fi copilul: parte bărbătească sau parte femeiască.

Nu trebuie să te întorci din drum pentru că nu-ți va merge bine.
Prima calitate a memoriei este uitarea, și de fapt este un dar deosebit pe care îl avem de la Dumnezeu. Dacă n-am uita, n-am putea să primi noi informații în creierul nostru. De foarte multe ori uitarea este o binecuvântare, cum ar fi de exemplu în cazul în care ne moare cineva drag. Dacă plecând la piață ai uitat portofelul cu bani, trebuie să te întorci să-l iei, altfel nu vei putea cumpăra nimic. Numai că întorcându-te să-l iei, să umbli cu grijă, căci dacă răscolești toate plin de nervi sigur vei păți multe necazuri. Într-o zi de duminică am plecat spre biserică. Pe drum mi-am amintit că am uitat ceva. M-am întors și am luat. Apoi din nou, în același loc mi-am dat seama că mai uitasem ceva. M-am întors iarăși din drum. Crezând acum că am luat totul, culmea, în același loc mi-am adus aminte că uitasem încă ceva. M-am întors din nou și ce credeți? În casă mirosea a ars. Când mă uit mai bine, uitasem fierul de călcat în priză. Deci, uitarea nu a fost un ghinion, ci binecuvântare, lucrarea lui Dumnezeu care mi-a ajutat să nu găsesc la întoarcere casa făcută scrum.

Vinerea să nu tai via.
Se spune ca Iisus este „strugurele cel copt din care curge vinul care mântuiește lumea”. Vinerea a fost ziua în care Dumnezeu Iisus Hristos S-a adus pe Sine jertfă în fața lui Dumnezeu Tatăl și Și-a vărsat scumpul Său sânge prin jertfa de pe cruce, spălând păcatele neamului omenesc. Dar să nu amestecăm cele lumești cu cele sfinte. Vinerea (dacă nu este cruce roșie în calendar) este o zi obișnuită de lucru și nu-i nici un păcat să tai via.

Până la Dumnezeu te omoară (sau te mănâncă) sfinții.
Aceasta este o vorbă nu numai greșită, dar chiar dăunează sfintei noastre credințe. Se bazează această zicală pe versetul: „Au nu știți că sfinții vor judeca lumea?” (1 Corinteni 6;2). Dar după cum se observă sfinții vor judeca lumea, însă n-au omorât și nici nu vor omorî pe nimeni, ba dimpotrivă se roagă, mijlocesc la Dumnezeu neîncetat pentru mântuirea noastră, fiind „casnici ai lui Dumnezeu”.

Dacă ai un singur brad în curte, să-l tai ca să nu rămâi singur.
Altă păcăleală. Într-o zi vei rămâne singur sau va rămâne singură, cum o vrea Dumnezeu. Bradul din curte sa nu-l tai, pentru că plantele și mai ales arborii nu ne pot influența viața decât în măsura în care le folosim în tratamente naturale (semințele, coaja, rădăcinile, etc). Cum poate acest brad sa ne aducă rău în familie, când Iisus spune: „Nici un fir din părul capului vostru nu va cădea fără știrea lui Dumnezeu”. BRADUL ÎN POPOR ESTE SIMBOLUL VIEȚII VEȘNICE.

Dacă omori un șobolan, 7 ani ai ghinion.
Conform cu versetul biblic: „Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul și-l stăpâniți; și stăpâniți peste peștii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele ce se mișcă pe pământ și peste tot pământul” (Facere 1;28), omul este stăpân peste toate vietățile pământului. Toți cei cu suflet bun nu vor ucide prea ușor sau chiar deloc nici măcar o furnică, iar cei răi vor face aceasta din plăcere. Nu este bine! Dar dăunătorii îi putem omorî fără a avea pedeapsă (cât despre cei 7 ani de ghinion, nici vorbă să fie adevărat, nu este nici o legătură între șobolan și ghinion).

Ce se face cu anafora uscată, mucegăită?
Anafora, Sfântul Paști (pasca) sau alte sfințenii care au rămas ori au mucegăit, se ard; cenușa se aruncă la un loc curat sau pe apă curgătoare. Mai putem să îngropăm acestea, cu atenție însă ca să nu poată fi dezgropate de animale. Nu se face altceva cu ele. Nu se aruncă la chiuvetă deoarece ajung în loc necurat (canalizarea).

Când și cum se ia anafora?
Anafora se ia în fiecare zi dimineața, numai pe nemâncate. În duminici și sărbători este bine să mergem la biserică nemâncați și anafură să o luăm la sfârșitul slujbei. În cazul în care suntem bolnavi și nu putem sta nemâncați la Sfânta Liturghie, putem lua anafora acasă și în duminici și sărbători, după care mâncăm și mergem mâncați la biserică. Aceasta însă trebuie să fie o excepție.

Putem să mâncăm anaforă acasă cu supă sau altă mâncare ca și cum ar fi în loc de pâine?
Nu, nu e bine să amestecăm anafora cu mâncarea. Anafora se ia înainte de a mânca sau bea ceva.

Nu este bine să iei anafora acasă, este mare păcat.
Anafura este o pâine binecuvântată în timpul Sfintei Liturghii, iar agheasma este apă sfințită. De aceea se mănâncă întâi anafura și apoi se bea agheasma. Dacă agheasma o luăm acasă și nu este păcat, cu atât mai mult putem lua anafura.

Se poate aprinde o singură lumânare pentru mai multe persoane sau doar o singură lumânare și o singură persoană?
Nu este menționat clar în nici una din cărțile de cult, dar cred că cel mai bine e lumânarea și persoana.

Ce este otpustul?
Otpustul sau apolisul este partea de încheiere a oricărei slujbe. Este de 2 feluri: mic și mare. Ceea ce este scris în unele cărți la sfârșitul acatistelor de exemplu, este valabil atunci când acatistul este citit în biserică de către preot. Când citim acasă, nu e nevoie să facem otpustul. Mai putem să zicem în încheierea rugăciunii așa: „Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, amin!” (de altfel acestea sunt cuvintele așa-numitului otpust mic). Nu este însă obligatoriu să zicem, dar este bine.

Share:

Postări recente

Statistici