ÎNVĂȚĂTURI CORECTE ȘI ÎNVĂȚĂTURI GREȘITE DESPRE AGHEASMĂ ȘI SLUJBA SFEȘTANIEI
Cine și în ce condiții poate înmulți Agheasma Mare și Mică?
Un canon care să precizeze că agheasma mare sau mică se poate înmulți nu există, de asemenea nu există un canon care să spună contrariul. Avem numeroase astfel de probleme a căror clarificare lipsește din canoane pentru simplul motiv că nu au existat pe vremea când s-au formulat canoanele Bisericii.
Nefiind o astfel de precizare, au apărut diferite practici, care dacă nu sunt precizate clar nicăieri, nu putem ști cu certitudine de 100% dacă sunt bune sau rele.
De aceea, CÂND EXISTĂ ASTFEL DE OBICEIURI ȘI TRADIȚII NEPRECIZATE CLAR ÎN ÎNVĂȚĂTURA DE CREDINȚĂ A BISERICII ORTODOXE, ESTE BINE SĂ EVITĂM SĂ LE FACEM.
Dacă luăm logic acest procedeu al înmulțirii aghesmei, ar reieși că o cană de agheasmă ne-ar ajunge să o înmulțim la nesfârșit, tot turnând câte o picătură într-un recipient mare cu apă… Ar însemna ca anul acesta de Bobotează să nu mai sfințim altă agheasmă mare, ci să înmulțim cei câțiva litri de agheasmă mare păstrați de anul trecut...
În anumite momente din istoria Bisericii s-a recurs la practica înmulțirii aghesmei din cauza faptului că erau prea puțini preoți, iar aceștia aveau de săvârșit slujbe în mai multe localități și nu făceau față să le facă la timpul cuvenit. De asemenea se mai practică înmulțirea aghesmei și atunci când preotul umblă pe la credincioși înainte de Bobotează și stropește casele cu agheasmă: având credincioși mulți în parohie, ar însemna să care după el o cantitate mare de agheasmă, ceea ce este imposibil. Din această cauză mai adaugă apă de la credincioși.
În timpurile noastre când sunt absolvenți de teologie aproape încă o dată decât numărul parohiilor ortodoxe din țara noastră, credincioșii nu ar trebui să recurgă la înmulțirea aghesmei, pentru că pot să ceară preotului să facă slujba sfințirii apei în casele lor, sau cel mai simplu, să ia de la biserică agheasmă ori de câte ori au nevoie.
Astfel s-ar evita multe practici eronate cum ar fi:
- este corect să înmulțești agheasma acasă la tine, dar numai dacă torni agheasmă în apă, nu apă în agheasmă, și apa din vas să fie „neîncepută” (aceasta seamănă mult cu practicile vrăjitorești);
- agheasma se poate înmulți numai cu apă din fântână, nu de la robinet, și numai cel ce a scos apă primul dis-de-dimineață poate folosi această apă la înmulțirea aghesmei;
- unele persoane fie au luat o singură dată, fie iau extrem de rar agheasmă de la biserică, deoarece înmulțesc continuu agheasma.
Deci pentru a nu sta la îndoială dacă am făcut sau nu un păcat atunci când am înmulțit agheasma, este bine să nu facem aceasta niciodată. Eu chiar dacă sunt preot nu am înmulțit niciodată agheasma, nici pe cea mare, nici pe cea mică.
Pentru preoții cu credincioși mulți în parohie însă nu există nici o posibilitate de a renunța la înmulțirea aghesmei, după cum am precizat mai sus.
Să lăsăm însă doar pe preoți să înmulțească agheasma deoarece o vor face doar de mare nevoie, fiindu-le mai la îndemână decât oricui să sfințească apa.
Cum și când se folosește agheasma de la Izvorul Tămăduirii?
Agheasma de la Izvorul Tămăduirii, de la sfințirea caselor sau a fântânilor, a troițelor și oricând se mai face peste an, este agheasmă mică și se poate lua în fiecare zi după anaforă.
Ce se face cu agheasma care a prins miros?
Agheasma care are miros din pricină că a fost pusă într-un vas necorespunzător sau a avut bucățele de busuioc în ea se toarnă într-un loc curat, sau la rădăcina unui pom.
Ce este Sfeștania (agheasma mică)? Care sunt cele necesare pentru aceasta?
Este slujba de sfințire a apei care se poate face atât în biserică sau în alte locuri, cât și în casele noastre. Pentru aceasta avem nevoie de:
- un vas curat, cu apa curata;
- un mănunchi de busuioc sau alta plantă cu care preotul să stropească prin casă, care au fost în prealabil curățate de praf, scame, păianjeni (dacă e cazul); busuiocul să fie legat bine, încât atunci când preotul stropește casa cu agheasmă, să nu se împrăștie bucățele de busuioc toată casa; dacă busuiocul este curățat de frunze și legat bine înainte de a fi pus la uscat, va fi mai ușor de folosit;
- 3 lumânări așezate într-un vas sub care puneți o hârtie ca să nu curgă ceară (parafină) pe fața de masă;
- tămâier cu jar sau cărbune special (atenție: nu aprindeți niciodată focul în tămâier cu ajutorul bucăților de lumânare deoarece acestea vor scoate miros urât, miros care acoperă pe cel de tămâie, iar fumul scos de aceste resturi de lumânare vor împiedica de la cântare pe preot și pe cântăreț);
- tămâie cumpărată de la biserică, nu rășină de conifere vândută în piață;
- un pomelnic cu cei ai casei;
- un prosop cu care să se șteargă pe mâini preotul (acesta nu este strict necesar, poate să lipsească).
Nu puneți busuiocul în vasul cu apă pentru că se face ceai de busuioc, nu agheasmă.
Cu agheasma rămasă mai stropiți prin casă (și prin curte dacă aveți) și gustați din ea dimineața pe nemâncate, după ce luați anafură și dacă noaptea nu v-ați împreunat cu soțul (soția).
Nu este necesară faină sau mălai la această slujbă.
Să punem usturoi sau busuioc lângă agheasmă ca să nu se strice.
Mântuitorul Iisus Hristos întreba: „Dacă sarea se va strica, cu ce se va mai săra?” (Matei 5;13). Sarea nu se va strica niciodată pentru că așa a fost făcută de Dumnezeu. La fel și agheasma, fiind sfințită de Dumnezeu, nu se va mai strica în condiții normale. De aceea nu e nevoie să se pună lângă ea usturoi sau busuioc, sau alte plante (scaieți, flori etc.).
Dacă strângem agheasma mare mai mulți ani la rând și/sau de la mai multe biserici, agheasma devine foarte puternică.
Sfânta Agheasmă este una și aceeași în fiecare an și la orice biserică. Rânduiala slujbei sfințirii celei mici a apei este aceeași la toate bisericile ortodoxe.
Este păcat să fie făcută sfeștania casei seara. Trebuie făcuta până în orele 12.
Sfeștania casei este bine să fie făcută cel puțin o data pe an. Sfeștania casei este o slujbă prin care se cere lui Dumnezeu să fie alungate puterile potrivnice și să vină binecuvântarea Sa peste casa aceea prin rugăciunile făcute de preot. Ori o rugăciune se poate face oricând, dimineața, la prânz, seara sau noaptea.
În caz de necesitate (rău, frică, gânduri necurate, tulburare, supărare), în timpul zilei, ce se poate lua?
Dacă persoana nu a mâncat, poate lua anafură, agheasmă mică, iar dacă a mâncat să se ungă cu ulei de la Sfântul Maslu sau cu agheasmă pe frunte, să se afume cu târnoseală (târnoseala este o bucățică de pânză îmbibată în ceară topită luată de la sfințirea unei biserici), să aprindă tămâie.
Dacă vreun animal de pe lângă casă se îmbolnăvește, îl putem unge cu sfințenii, și cu ce anume?
Creștinii pot stropi cu agheasmă vitele sau grajdurilor vitelor, cât și toate animalele și păsările din gospodărie și adăposturile lor.
Ce se face cu Agheasma de la Sfeștanie?
Întâi trebuie să o strecurăm foarte bine dacă are în ea resturi de busuioc, deoarece chiar și o sămânță sau o frunzuliță de busuioc poate altera un litru-doi de agheasmă. Dacă nu o vom strecura, ci o vom păstra așa, i se va schimba gustul și se va face amară, nemaiputându-se bea. La fel se va întâmpla și cu agheasma care va semăna cu ceaiul de busuioc atât la culoare, cât și la gust. Această agheasmă se poate păstra doar câteva zile deoarece se va face amară. Așa cum la Sfânta Împărtășanie nu se poate pune decât făină curată, vin curat, apă curată (iar preotul care pune alte materii sau pune apă prea multă, folosește făină stricată sau murdară, ori vin rău la gust, săvârșește păcat de moarte), tot așa nici în agheasmă nu trebuie să existe alte substanțe. Agheasma se face din APĂ CURATĂ și nimic altceva, într-un vas curat. Orice altă substanță care schimbă firea apei o poate face pe aceasta să se schimbe la gust sau chiar să se strice. Dacă tradiția Bisericii ar fi învățat să se facă agheasmă din ceai de busuioc de exemplu, așa cum deseori se întâmplă din neglijența sau neștiința preotului, atunci ar fi fost ceva anormal ca să se strice agheasma făcută din ceai de busuioc. Dar dacă tradiția Bisericii ne învață să folosim apă și precizează să fie curată, să facem așa și atunci niciodată agheasma nu se va strica. Dacă vom căuta explicația științifică a faptului că agheasma nu se strică, desigur că nu vom găsi această explicație. Foarte rar au fost cazuri în care agheasma s-a stricat întocmai ca orice apă. Motivele sunt diverse: preotul nu a săvârșit toată slujba de sfințire a apei, vasul în care s-a sfințit apa nu a fost curat, sticla în care s-a turnat agheasma după sfințire nu a fost curată, și cel mai des întâlnit motiv, agheasma a fost turnată în sticlă cu tot cu resturile de busuioc. Timp de 7 zile după Sfeștanie, putem să stropim casa și curtea cu agheasmă. Este bine să și gustăm în fiecare dimineață din agheasmă, dar luăm întâi anaforă și apoi bem agheasmă deoarece este Agheasmă Mică. Putem gusta din agheasmă și putem stropi casa nu numai 7 zile după Sfeștanie, ci chiar și după cele 7 zile.
Pentru a scăpa de aceste complicații create de folosirea busuiocului, în Biserica Ortodoxă Rusă nu se folosește busuiocul pentru a stropi cu agheasmă, ci un dispozitiv special.
Când se bea Agheasma Mare?
Agheasma Mare se bea de la Bobotează până în ziua în care este scris pe calendar „Odovania praznicului Botezului Domnului”, adică data de 14 ianuarie. În restul anului nu se bea Agheasmă Mare decât doar dacă, atunci când ne-am spovedit, nu am primit dezlegare la Sfânta Împărtășanie. Însă chiar și atunci Agheasma Mare ne-o da preotul. De menționat că la stropit putem folosi Agheasmă Mare în tot timpul anului. Practica de a bea agheasmă mare în seara zilelor de miercuri și vineri în care am ținut post negru (nu am mâncat și nu am băut nimic) nu se regăsește precizată în nici un canon. Este posibil să nu fie ceva rău, dar atunci când ne lovim de obiceiuri și practici din acestea care nu apar în învățăturile lăsate nouă de Sfinții Părinți și mai ales în canoanele Sinoadelor ecumenice și ale Sfinților Părinți, putem să evităm a le face.
Este corectă practica de a nu spăla rufe și de a nu face baie 7 sau 9 zile după Bobotează, fiindcă „apele sunt sfințite”?
Cei ce locuiesc la bloc să nu tragă nici apa la toaletă 7 sau 9 zile după Bobotează, fiindcă la robinet curge agheasmă, nu apă...
Fac această ironie pentru a ne da seama cât de exagerată este această practică de a sta nespălat așa multe zile. Din nefericire la poporul nostru există foarte multe practici de a „strecura țânțarul și a înghiți cămila”, după cum a spus Mântuitorul atunci când i-a mustrat pe farisei.
În rugăciunea de sfințire a Agheasmei celei Mari spune așa: „Astăzi firea apelor se sfințește...”. Aceasta nu înseamnă că toate apele devin agheasmă timp de 7 zile, după care devin din nou ape.
