ÎNVĂȚĂTURI CORECTE ȘI ÎNVĂȚĂTURI GREȘITE DESPRE TAINA SFÂNTULUI MASLU
În ce constă Sfântul Maslu, cine poate cere aceasta slujbă, când și câte; cu bani proprii, cu bani de adunat?
Sfântul Maslu este o taină, din cele 7 Taine ale bisericii noastre ortodoxe. Taina aceasta se face de către șapte preoți, trei sau doi. Se face în zilele de post, miercurea și vinerea, sau în cele 4 posturi. La slujba aceasta pot lua parte bolnavi, neputincioși și chiar cei care sunt sănătoși. Este bine ca participanții sănătoși să fie persoane care se spovedesc regulat în toate cele 4 posturi. Sfântul Maslu are puterea dumnezeiască de a însănătoși pe cei bolnavi și puterea de a ierta păcatele și de aceea se recomandă și celor sănătoși, ca să fie feriți de chinurile vremelnice și veșnice.
Pentru bolnavi se recomandă 1, 3, 7, 9 masluri, de la caz la caz. Iar despre banii la maslu, e bine să-și plătească fiecare datoria. Nu este mai bine primită slujba dacă se aduna bani de la alți creștini, ci dimpotrivă. Doar în cazul în care sunt bolnavi săraci nu e rău să fie adunați bani pentru a plăti pe slujitori. Din punct de vedere al harului pe care îl are, și un singur preot poate săvârși Sfântul Maslu. Există însă rânduială păstrată din tradiție ca să fie cel puțin doi preoți la săvârșirea acestei Sfinte Taine și este bine să se păstreze această tradiție. Așa indică și cartea care conține rânduiala acestei slujbe, Molitfelnicul.
Ce se face cu untdelemnul de la Sfântul Maslu?
Din untdelemnul de la Sfântul Maslu și din făină se fac turte care se coc fără drojdie, nu se prăjesc și se consumă dimineața, pe nemâncate, deodată cu anafora. Din ulei se poate pune și în candelă.
Deschiderea cărții, ce semnificație are, cine poate cere și când?
Deschiderea cărților este o invenție a unora, ca să câștige bani, unii deschid Psaltirea, alții Pravila, alții Evanghelia, după interesul celor ce vin la preot, ca să determine lumea să vină la ei. Este vrăjitorie cu cele sfinte! Aceasta deoarece preoții care o practică o folosesc cu scopul de a ghici celor care „deschid cartea”. Exact cum o ghicitoare ar folosi pentru ghicit cărțile de joc sau bobii sau altceva, tot așa și preotul folosește cartea deschisă, făcând legătura între problema celui care a deschis cartea si înțelesul textului care se află în locul unde s-a deschis cartea. Foarte mult greșesc si cei care se duc la acești preoți. Păziți-vă, ca să nu supărați pe Duhul Sfânt, că în loc de bine va fi rău. Există însă la sfârșitul slujbei Sfântului Maslu un moment în care cineva dintre credincioși (de obicei cel mai bolnav) deschide Sfânta Evanghelie, după care preotul o așază pe capul lui și citește o rugăciune. Totul însă se mărginește aici. Preotul nu spune nimic despre trecutul, prezentul sau viitorul creștinului care a deschis Sfânta Evanghelie. Semnificația acestui gest se aude în rugăciunea pe care preotul o citește atunci când Sfânta Evanghelie se află pe capul celui care a deschis-o. În această rugăciune, preotul zice: „nu pun mâna mea cea păcătoasă peste capul celui ce a venit la tine cu credință, ci pun mâna Ta cea puternică și tare, ce se află în această Sfântă Evanghelie...”.
Este adevărat că, unui om bolnav, să nu-i facem Sfântul Maslu deoarece moare?
Dumnezeu spune: „Nu vreau moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu”. (Iezechiel 33;11). Sfântul Maslu nu este o rugăciune pentru moarte, ci o Sfântă Taină, iar Sfintele Taine sunt slujbe spre folosul și ajutorul celor vii. „Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoții Bisericii și să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn în numele Domnului. Și rugăciunea credinței va mântui pe cel bolnav și Domnul îl va ridica, și de va fi făcut păcate se vor ierta lui” (Iacov 5;13-15). Sfântul Maslu este slujbă pentru vindecare și pentru iertarea păcatelor celor cărora li se face. Slujbe ale căror efect să fie moartea celor cărora li se fac, nu există în rânduiala Bisericii Ortodoxe. Această concepție este deci greșită total.
În caz de necesitate (rău, frică, gânduri necurate, tulburare, supărare), în timpul zilei, ce se poate lua?
Dacă persoana nu a mâncat, poate lua anafură, agheasmă mică, iar dacă a mâncat să se ungă cu ulei de la Sfântul Maslu sau agheasmă pe frunte, să se afume cu târnoseală (târnoseala = bucățică de pânză îmbibată în ceară topită luată de la sfințirea unei biserici), să aprindă tămâie.
„Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoții Bisericii și să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului”. (Iacov 5;14)”
