DESPRE REDUCEREA CANONULUI CONSTÂND ÎN OPRIREA DE LA SFÂNTA ÎMPĂRTĂȘANIE
CANONUL 3 al Sf. Ioan Postitorul: PUTEREA DUHOVNICULUI. (DUHOVNICUL ESTE CHIVERNISITORUL POCĂINȚEI DUPĂ CHIBZUINȚA SA)
Sfântul Ioan Ajunătorul zice: „Eu socotesc că celor care judecă drept, nu li se pare că scurtarea de către noi a timpului de pocăință nu este o părere salvatoare, deoarece nici Părintele Vasile cel Mare și nici cei ce mai vechi dumnezeiești părinți ai noștri nu au stabilit pentru cei ce păcătuiesc vreo ajunare, sau priveghere, sau număr de plecări de genunchi, fără numai îndepărtarea de la Sfânta Împărtășanie. Noi am socotit că în privința celor care se pocăiesc cu adevărat și cu sârguință își chinuiesc trupul cu disciplină aspră, și cu înțelepciune își schimbă viața contrabalansând răutatea anterioară după măsura înfrângerii, să măsurăm și scurtarea timpului de pocăință. De pildă, dacă cineva ar primi să nu bea vin în anumite zile, am judeca să-l iertăm și noi un an din epitimia (canonul) hotărâtă de către Părinți, pentru greșeala lui. Așijderea, dacă, ar făgădui reținerea de la carne până la un timp, am socotit să-i tăiem alt an, iar dacă de la brânză și de la ouă, sau pește, sau de la untdelemn, și astfel pentru fiecare reținere de acest fel să-i iertăm un an. Tot astfel să procedăm dacă acela va voi să îmblânzească pe Dumnezeu prin îmbelșugatele plecări de genunchi; și mai ales de va arăta râvnă și hotărâre nestrămutată pentru milostenie. Iar dacă cineva după păcătuire s-a dedat vieții de Dumnezeu iubitoare și singuratice am socotit că este bine să dobândească iertare încă și mai scurtă, ca prin acest fel de viețuire să răzbune în viitor patima respectivă în cursul vieții”.
Acesta este canonul. Iată mai jos și explicația care se găsește în cartea „Canoanele Bisericii Ortodoxe” scrisă de arhidiacon profesor doctor Ioan N. Floca.
Constatarea că unii consideră că prescripțiile sale canonice privind sancționarea infracțiunilor sau păcatelor sunt mult prea ușoare față de cele ale părinților anteriori, Sfântul Ioan Ajunătorul în acest canon caută să motiveze aceasta, arătând că Sfinții Părinți, și în special Sfântul Vasile cel Mare au prescris pentru infracțiunile respective numai oprirea de la Sfânta Împărtășanie, pentru timp mai lung, sau mai scurt, dar nu au avut în vedere și alte feluri de epitimii între care enumeră: ajunarea, privegherea sau rugăciunea și metaniile, care în cazul căinței sincere a păcătosului pot să-l facă pe acesta mai curând vrednic de împărtășanie decât dacă nu ar ajuna, nu s-ar ruga și nu ar face metanii.
Luând în considerare aceasta Sfântul Ioan zice că el consideră necesar să scurteze timpul penitenței pentru unii dintre păcătoșii, care-și biruiesc trupul și sufletul lor și se supun ajunării, rugăciunii și metaniilor. El crede că este deplin îndreptățit să scurteze timpul prescris de canoanele vechi, care nu menționează aceste mijloace de penitență; aceasta și pe considerentul că însuși Sfântul Vasile cel Mare în canonul 74 îl îndreptățește la aceasta. Pentru a ilustra aceasta, Sfântul Ioan dă și un exemplu de felul cum se poate scurta timpul de penitență și cum trebuie să se execute aceasta potrivit felului și modului de executare a epitimiei de către respectivul păcătos. De remarcat că posibilitatea de a scurta timpul de penitență este indicată de Sfântul Ioan numai pentru unele păcate anumite, considerate mai ușoare, pe când pentru păcatele considerate mai grele el impune ca obligatorii, acele epitimii, care sunt prescrise în canoanele mai vechi; și la fel el consideră drept obligatoriu să se dea epitimiile prescrise în canoanele mai vechi, chiar dacă el a prescris epitimii mai ușoare, în cazul în care penitentul nu ar îndeplini în mod conștiincios prescripțiile înscrise în canoanele lui, referitoare la ajunare, priveghere sau rugăciune și metanii. Opinia aceasta deplin întemeiată și motivată canonic a Sfântului Ioan n-a fost însă pe placul unor monahi rigoriști, considerând-o chiar păgubitoare pentru mulți. Așa au văzut lucrurile unii călugări de la Sfântul Munte Athos, ca și patriarhul Nicolae al Constantinopolului (1086-1111), care apreciază că prevederile din Canoniconul Sfântului Ioan Ajunătorul prin blândețea lor pe mulți i-a distrus. Opinia aceasta n-a fost însă admisă ca generală. Astăzi în toate Bisericile Ortodoxe Canoniconul Sfântului Ioan Ajunătorul constituie un îndrumător practic pentru duhovnic în scaunul Mărturisirii.
CE SPUNE PĂRINTELE CLEOPA ILIE DESPRE ÎN „PELERINUL ROMÂN” CUM SE POATE REDUCE CANONUL LA SPOVEDANIE
Exemplu: Un tânăr căsătorit a căzut în păcatul preacurviei de curând.
Iată ce canon i se dă și cum se reduce acest canon. Care-i tânăr, deodată se oprește de la Sf. Împărtășanie timp de 15 ani. Dar el zice: „Părinte, îi prea mult și n-am să mai trăiesc atâta!”. Atunci îi gata, Canonul 3 al Sf. Ioan Postitorul - „Chinuirea trupului scurtează anii pocăinței!” Clar, măi băiete, nu-ti dau 15 ani dar:
1. Ai să-mi postești toate posturile de peste an și miercurile și vinerile și lunea - îi scazi 2 ani, de va spune „Da!”.
2. Vrei să ții post negru miercurea și vinerea până la apusul soarelui timp de 1 an de zile, mai scazi 2 ani.
3. Vrei un an de zile să nu bei vin, nici un fel de băutură alcoolică și să nu mănânci carne? - mai scazi 2 ani.
4. Vrei să faci milostenie cu 100 metanii la zi timp de 1 an și să zici Psalmul; 50 de 7 ori pe zi? - îi mai scazi 2 ani.
5. Vrei să mai faci 50 metanii pe zi, mai scazi un an, de face, 100 îi mai scazi 2 ani.
6. Vrei să nu mănânci carne, mai scazi 1 an. Canonul acesta se face numai timp de 1 an de zile.
De ține acest canon, adunați laolaltă toți fac 11 ani scăzuți, deci mai rămân 4 ani din canon, aceștia se pot împărți în 3 și așa că mai rămâne 1 an și jumătate până când se va împărtăși păcătosul.
Sfânta Împărtășanie nu se dă după un an de zile canon, care l-a făcut, ci după trecerea anilor de la Împărtășanie. A fost oprit 15 ani dar ținând această rânduială au mai rămas 4 ani după care se va împărtăși. Îi scazi canonul în măsura în care își ia obligația să facă acest canon: împarți în 3 cei 4 ani, o parte îi pui la mila lui Dumnezeu, o parte îi iei tu, iar o parte îi lași păcătosului, așa că nu se va împărtăși 1 an sau 2 ani după exemplul cu preacurvia. Numai după trecerea unui an sau 2 ani, după terminarea canonului i se dă împărtășania. El zice: „Părinte, fac 200 metanii la zi”, de mai face îi scazi încă din ani.
Acesta este canonul și așa se procedează cu toate păcatele pentru oamenii tineri și sănătoși.
Canonul și reducerea lui pentru bătrâni și bolnavi
1. Vrei să rostești Psalmul 50 de 4 ori pe zi, ține loc de 100 de metanii, îi scazi 2 ani din canon.
2. Vrei să postești miercurea și vinerea, se dă după putere, 2 ani scazi.
3. Zi rugăciunea aceasta cât de des poți: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul!” scazi încă 2 ani.
4. Să spună toate rugăciunile câte le știe, mai scazi 2 ani.
5. Plâns pentru păcate și căință fierbinte, mai scazi 2 ani.
Acest canon îl țin cei bătrâni tot timp de 1 an, în acest fel procedăm cu cei bătrâni și bolnavi. Cine e pe moarte i se dă Sf. Împărtășanie indiferent de ce canon a avut.
Canoanele sunt medicamente împotriva păcatelor și nu pedepse.
