Capela Spital din orasul Măcin, judeţul Tulcea

Se afișează postările cu eticheta păcate. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta păcate. Afișați toate postările

Păcatul beției sau alcoolismul

 

DESPRE URÂTA PATIMĂ A BEŢIEI 

Nu vă faceţi robi alcoolului, ci lui Dumnezeu! 

„Și nu vă îmbătaţi de vin, în care este pierzare, ci vă umpleţi de Duhul. Vorbiţi între voi în psalmi şi în laude şi în cântări duhovniceşti, lăudând şi cântând Domnului” (Efeseni 5;18-19)

PĂCATUL LĂCOMIEI LA BĂUTURĂ DISTRUGE ŞI TRUPUL ŞI SUFLETUL!



PATIMA BEȚIEI ȘI LUPTA CU EA

ÎNVĂȚĂTURA ORTODOXĂ DESPRE BĂUTURILE ALCOOLICE ȘI DESPRE BEȚIE

Citind acest titlu poate te întrebi: Este păcat să bei? Există păcatul beției? Chiar este dăunător? Poate fi alcoolul un zid în relația cu Dumnezeu? Ce este alcoolismul? Ce spune Sfânta Scriptură despre alcool? În primul rând, trebuie să facem câteva precizări, și anume că alcoolul în sine nu este ceva necurat în fața lui Dumnezeu. Primul cultivator al viței de vie ne este prezentat în Sfânta Scriptură. În capitolul al 9-lea din cartea Facerii ni se spune că dreptul Noe, după potop, a sădit vie, a băut vin și s-a îmbătat, necunoscând efectul vinului. Dumnezeu este Creatorul viței de vie, al cerealelor și pomilor fructiferi, din care se extrag și se fac diferitele băuturi alcoolice. În Sfânta Scriptură se spune: „vinul veselește inima omului” (Psalmul 102;16). De asemenea, Biblia nu condamnă consumul moderat al acestora (Deuteronom 14;26, Matei 11;19). Potrivit învățăturii din Sfânta Scriptură, mâncarea și băutura sunt conforme cu legile morale când omul ține în ele o măsură dreaptă și prielnică sănătății, când nu mănâncă și nu bea spre plăcerea pântecelui, ci spre menținerea vieții. Este binecunoscuta și minunea prefacerii apei în vin săvârșită de Mântuitorul Hristos la nunta din Cana Galileii (Ioan 2;1-10), cat și cuvintele adresate de Sfântul Apostol Pavel lui Timotei: „De acum nu bea numai apă, ci folosește puțin vin, pentru stomacul tău și pentru desele tale slăbiciuni” (1Timotei 5;23). Deci Dumnezeu condamnă nu consumul de vin, ci excesul de alcool, beția. Despre bețivi Sfânta Scriptură spune că nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu (Proverbe 20;1, 1 Corinteni 6;10, Efeseni 5;18).
Totuși trebuie să evităm consumul de alcool dacă acesta, cu toate că este consumat în cantități mici, este băut cu regularitate, de pildă în fiecare zi, și astfel se creează dependență și acest obicei pune stăpânire pe noi: „Toate îmi sunt îngăduite... dar nu mă voi lăsa biruit de ceva”, spune Sfântul Apostol Pavel (1 Corinteni 6;12). Pe lângă toate acestea, bineînțeles că un om cu frică de Dumnezeu nu va încerca să vadă până la ce limite poate bea și totuși să nu se îmbete, căci el nu-și permite să se joace cu mintea și cu trupul lui, sau dacă împrejurarea în care consumă băuturi alcoolice, (vin, bere, țuică sau altele) ar poticni pe alții, atunci creștinul trebuie să se abțină: „Bine este să nu mănânci carne, nici să bei vin, nici să faci ceva de care fratele tău se poticnește, se smintește sau slăbește în credință” (Romani 14;21). Suntem datori a păzi o rânduială cu privire la mâncare și băutură și aceasta o putem realiza numai printr-o luptă împotriva poftei dezordonate, luptă ce se bazează pe înfrânare sau cumpătare, care este o virtute foarte necesară omului. Iată ce spune Sf. Ioan Gură de Aur despre această virtute în Omilia Întâi la Facere: „Precum corăbiile ușoare străbat mările mai cu iuțeală, iar cele prea împovărate se scufundă, așa cumpătarea ajută mintea să străbată mai ușor marea vieții și să privească cele cerești.”  Este clar că în cazul alcoolicului sau a celor ce nu au stăpânire de sine se pretinde o abstinență totală de la orice fel de băutură alcoolică, căci dacă nu reușim să ne stăpânim, ci ne stăpânește alcoolul pe noi, mai bine să renunțăm complet la el, după cum ne învață Mântuitorul: ,,și dacă mâna ta cea dreaptă te smintește pe tine, taie-o și o aruncă de la tine; căci mai de folos îți este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul tău să fie aruncat în gheena” (Matei 5;30). Da, mai bine să lepădăm complet un obicei sau o practică decât să fim noi complet lepădați de Dumnezeu, mai bine să sacrificăm o plăcere de-a noastră decât să fim noi sacrificați complet în gheena iadului. Ce priveliște cumplită este pentru cei cu frică de Dumnezeu, un om robit de patima beției! Bărbatul care se cădea să fie înfricoșător dușmanilor ajunge de râsul copiilor. De cine râde toată lumea? De bețivan! În cei mai înfloritori ani ai vieții, bețivul ajunge un nimeni și un nimic. Pentru bețivi, sunt valabile cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Sfârșitul acestora este pieirea. Pântecele este dumnezeul lor, iar mărirea lor este întru rușinea lor, că unii care au în gând cele pământești” (Filipeni 3;19). O, vai de ei, săracii, că și în Săptămâna Mare i-am văzut beți turtă și chiar și la biserică, la Prohodul Domnului și la Înviere i-a adus dracul cel bețiv, spre a face scârbă și tulburare creștinilor din biserică! Plânge îngerul păzitor depărtându-se de bețiv, iar dracul se veselește căci cu nimeni nu poate face lucrările lui cele rele mai mult decât cu cel beat. Ce înfricoșător și demonic lucru este când, pe la orele 7 dimineața când merg la biserică, aceasta e goală până pe la 8,30, dar cârciumile sunt pline și ies unii din ele, pe șapte cărări!
Deci alcoolul, ca alte lucruri, poate fi dăunător sau bun, depinde cum este folosit, el poate fi folosit ca medicament, precum a grăit Sfântul Apostol Pavel către Timotei „De acum nu bea numai apă, ci folosește puțin vin, pentru stomacul tău și pentru desele tale slăbiciuni” (1 Timotei 5;23), sau poate fi ucigătorul nostru. În cantitate mică este de folos alcoolul, mai ales vinul, după cum am văzut, dar în cantitate mare este dăunător. Aceasta este asemenea oricărui medicament: luat în cantitate mică, are efect tămăduitor, dar în cantitate mare poate chiar să ucidă (a se vedea capitolul „Alcoolismul din punctul de vedere al medicinei” din acest articol). Însă alcoolul îl poate face pe om, neom, ducându-l la îmbolnăvirea sistemului nervos, distrugerea celulei nervoase, tulburări psihice și fizice, distrugerea ficatului, el mai aduce dezechilibru, confuzie, pierderea controlului, depresie și un respect de sine scăzut, depersonalizare sau deformarea personalității, maturizare frânată, vinovăție și rușine, regrete, izolare și disperare, afectându-l pe om în întregime, adică din punct de vedere spiritual, psihic, afectiv și fizic; de aceea Sfânta Scriptură descrie în Pildele lui Solomon efectele beției când spune: ,,Pentru cine sunt suspinele, pentru cine văicărelile, pentru cine gâlcevile, pentru cine plânsetele, pentru cine rănile fără pricină, pentru cine ochii întristați? Pentru cei ce zăbovesc pe lângă vin, pentru cei ce vin să guste băuturi cu mirodenii. Nu te uita la vin cum este el de roșu, cum scânteiază în cupă și cum alunecă pe gât, căci la urmă el ca un șarpe mușcă și ca o viperă împroașcă venin. Dacă ochii tăi vor privi la femei străine și gura ta va grăi lucruri meșteșugite, vei fi ca unul care stă culcat în mijlocul mării, ca unul care a adormit pe vârful unui catarg.” (Pildele lui Solomon 23;29-35). Observăm din acest text că beția mușcă ca un șarpe, dar ea nu-l afectează doar pe bețiv sau pe alcoolic, ci și pe cei din jurul lui. Căci câte familii nu s-au destrămat din cauza alcoolului? Câtă violență și crime din cauza lui? Câte accidente rutiere s-au întâmplat din cauza lui? Câți nu au sărăcit și au pierdut chiar și casele din pricina alcoolului? Aceste vremuri pe care le trăim, prin mass-media, ne prezintă realitatea cea hidoasă a alcoolismului. Înaintea multor păcate mari ca: uciderea, desfrânarea, bătaia, tâlhăria, cearta, este prezent abuzul de alcool, este prezent unul din cele 7 păcate de moarte, lăcomia la consumul de alcool. De aceea Sfântul Apostol Pavel zice: „Nu va amăgiți: nici desfrânații,... nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiții, nici furii, nici lacomii, nici bețivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 6;10).
Bețivul face din patima sa scopul vieții lui. Nu mai trăiește ca să împlinească scopul vieții lui pe pământ care este mântuirea sufletului, ci devine precum în acea pildă, care spune că bețivul este întâi ca leul, apoi după ce mai bea, ca maimuța, apoi ca porcul! așa se face că această patimă, acest înfricoșător păcat, ne aduce în starea de vrăjmășie cu Dumnezeu, deoarece El este sfânt și ne cheamă și pe noi să fim părtași la sfințenia Sa; de aceea primim îndemnul: ,,fiți și voi înșivă sfinți în toată petrecerea vieții, căci scris este: Fiți sfinți, pentru că Eu sunt Sfânt” (1 Petru 1;15-16). Iar a fi sfinți înseamnă a fi curați din punct de vedere spiritual și fizic și a trăi o viață după poruncile lui Dumnezeu, și nu ca robi ai unor patimi. Astfel, beția este un păcat, care ne desparte de Dumnezeu, Care este izvorul sfințeniei, căci prima poruncă din Sfânta Scriptură este: ,,Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu toata inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău. Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă.” (Matei 22;37-38). Dar cum poate cineva să-L iubească și să-L slujească pe Dumnezeu cu „tot cugetul”, când alcoolul are efect direct asupra minții, făcându-l pe om să nu mai aibă control?! Nu degeaba Biblia spune în cartea proorocului Osea următoarele: ,,Desfrânarea, vinul și mustul dau curaj inimii” (Osea 4;11). Astfel capacitatea de a judeca, de a chibzui, de a avea stăpânire de sine și alte funcții importante sunt afectate serios. De aceea, întreabă-te în mod serios: Oare dorești să faci din beție un zid între tine și Dumnezeu? Dorești să fi la nesfârșit rob acestei patimi? Nu uita că acest stăpân, alcoolul, este foarte crud, deoarece te duce la o ruinare a sănătății fizice, conducând la diferite boli. Vrei să te supui acestui stăpân distrugător, sau unui Stăpân iubitor de oameni? Nu uita că Dumnezeu este iubire (1 Ioan 4;8) și dorește ceea ce este cel mai bine pentru tine, dorește fericirea ta (Isaia 48;17-18), nu vrea moartea păcătosului, ci „voiește ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină”(1 Timotei 2;4).
Beția face fricos pe cel viteaz, desfrânat pe cel înfrânat, ucide chibzuința și orbește mintea. Cu adevărat bețivului i se pot aplica cuvintele Psalmistului David: „Omul în cinste fiind n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor fără de minte și s-a asemănat lor.” (Psalmul 48;21). Băutura distruge trupul. Față de trupurile noastre avem datoria de ale îngriji: „Căci nimeni vreodată nu și-a urât trupul său, ci fiecare îl hrănește și îl încălzește” (Efeseni 5;29) pentru că este „templu al Duhului Sfânt” (1 Corinteni 6;19), spune Sfântul Apostol Pavel. Ce poruncă iubitoare! De asemenea, când Creatorul i-a creat pe oameni, i-a „încununat cu slavă și cinste” (Psalmul 8;5). Oare nu este timpul să aduci cinstea, slavă și sfințenia în viața ta, având o viața echilibrată, fără păcatele mari care se numesc patimi sau vicii? Nu e timpul să împlinești cuvântul Sfântului Apostol Pavel: „Slăviți, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu” (1 Corinteni 6;20)?
Am scris până aici despre această patimă și voi continua, deși îmi dau seama că e că și cum aș fi scris pentru niște orbi. Cam în stadiul acesta se află alcoolicii. Dacă cel care se îmbată înnebunește, chiorăște și surzește, ce folos să-i mai dai sfaturi? Cel care are nevoie de sfat nu aude, iar cel înfrânat nu are nevoie de sfat, că-i lipsit de această patima a beției. Să nu ne mai îngrijim de boală? Nu e bună nici soluția aceasta! Sunt vrednici de mila bețivii, căci și trupul și l-au distrus, și sufletul l-au cufundat în gheena iadului.

ISTORIA BĂUTURILOR ALCOOLICE

Băuturile alcoolice au fost folosite aproape în întreaga lume, încă din timpuri străvechi. Există consemnări ale folosirii acestora de către vechile civilizații încă din anul 6.000 î. de Hristos. Producerea vinului își are originea în Orientul Mijlociu, unde vița de vie dădea roade fără îngrijiri speciale. Vechiul Testament îi atribuie lui Noe plantarea primei culturi de vița de vie, considerându-l și prima persoană care s-a îmbătat. În orașul sumerian Nippur, berea și vinul erau folosite că băuturi tonice, în scop medical încă din anul 2.000 î. de Hristos. Manifestările religioase ale vechilor egipteni și ale asirienilor include petreceri care durau zile de-a rândul și la care se consumau băuturi alcoolice. Unul dintre cei mai populari zei egipteni, Osiris, era considerat a fi primul cultivator al viței de vie și cel ce produsese berea din cereale. Este de asemenea interesant de știut faptul că un faraon ce a trăit acum aproximativ 5.000 de ani a scris primul epitaf dedicat unui alcoolic.
În Grecia, beția nu era un fapt cunoscut înaintea apariției noului zeu Dionysos (zeul vinului și al petrecerilor). Prin secolul al VII-lea î. de Hristos, consumarea băuturilor alcoolice devenise o parte importantă a vieții de zi cu zi. Grecii au remarcat faptul că, deși vinul poate crea o stare plăcută, poate, de asemenea, să-l determine pe un individ să facă lucruri pe care în mod normal nu le-ar fi făcut sau chiar să-și iasă din minți. Filosofi greci, cum ar fi Socrate sau Platon recomandau cumpătarea și incriminau abuzul de alcool. Oricum, se știe că sfaturile lor au fost adesea ignorate, între cei care le-au ignorat aflându-se și Alexandru cel Mare, despre care se crede că ar fi murit în timpul unei petreceri, la vârsta de 33 de ani, după ce cucerise întreaga lume cunoscută. E posibil ca beția pe scară largă să fi dus la căderea Babilonului, în anul 539 î. de Hristos. Persii au atacat și distrus orașul în timpul unui festival când toți locuitorii erau beți. Romanii au fost familiarizați cu vinul de către greci și, cu toate că ei au cucerit Imperiul Grec, au fost de fapt cuceriți de cultura greacă, de zeii lor și de dragostea grecilor pentru consumul vinului.
Romanii au transformat sărbătorile bahice (Dionysos a devenit Bachus, în latina) în manifestări de o amploare necunoscută la acea vreme, caracterizate prin excese alimentare și de alcool, orgii sexuale, ceremonii religioase stranii, crime ritualice. Consumul băuturilor alcoolice era răspândit printre reprezentanții claselor superioare și printre conducătorii Imperiului Roman, vânzarea și folosirea acestora ajungând până în Spania, Franța, Germania și în Insulele Britanice. Pe măsură ce luxul, avariția și ambiția au condus spre declinul Romei, lăcomia și băutura i-au aruncat pe împărați în decadență și moarte. Creștinismul a ajutat la instaurarea unei poziții moderate fața de consumul de băuturi alcoolice. Astfel, băuturile alcoolice s-au extins de la o țară la alta, fiind transformate în funcție de tipul de fructe existent și de gusturile locuitorilor: vodka obținută din cartofi în Rusia, whisky, bere, gin, coniac în Europa, berea în Insulele Britanice, „saki” în Japonia, „soma” în China, „chica” și „pulque” în America de Sud, romul în Insulele Caraibe. În sfârșit, oricine are acces (și o anumită preferință) la băuturile alcoolice.

CAUZELE ALCOOLISMULUI

În primul rând, trebuie să precizăm diferența între beție și alcoolism. Astfel beția este rezultatul consumului unei cantități excesive de alcool, de către o persoană, indiferent dacă acesta consumă regulat sau mai rar băuturi alcoolice. În schimb alcoolismul este preocuparea permanentă pentru băuturile alcoolice, care este caracterizată printr-o pierdere a controlului cauzată de consumarea acestuia, și a unei dependențe de alcool, astfel nu oricine se îmbată este alcoolic, și nu toți alcoolicii se îmbată, însă alcoolismul este o intoxicație cu alcool datorită consumului excesiv și repetat de băuturi alcoolice. Beția este un păcat, iar alcoolismul este o patimă, o înrobire în păcat.
Cauzele acestora sunt: 
1. Cauze fiziologice, adică o predispoziție moștenită-înnăscută (genetică), spre alcoolism. (Aceasta nu înseamnă însă predestinare, sau că cel care are această inclinație înnăscută nu se poate abține de la alcool).
2. Cauze psihologice:
- exemplul părinților, al prietenilor, colegilor și influența anturajului.
- o educație deficitară, toleranța părinților, lipsa iubirii, aprecierii și respectului în familie.
- neînțelegerile între soți, păcatul preacurviei săvârșit de unul dintre soți.
- încercarea de a fugi din viața reală, de a fugi de neliniște, deprimare, frustrare, eșec prin alcool.
- nu în ultimul rând lipsa fricii de Dumnezeu și necunoașterea poruncilor Sale.
Deci alcoolul pentru unii a devenit ca un fel de refugiu, dar din păcate nu un refugiu real, pentru că la început alcoolul este ca un calmant, îți dă o senzație de bine, scade neliniștea, devii mai vorbăreț, îți oferă curaj, te relaxează, ești mai puțin îngrijorat, uiți de necazuri. Însă toate aceste aparențe avantaje au efect de bumerang, deoarece atunci când efectul de calmant dispare, neliniștea și îngrijorarea reapare, dar într-un mod diferit, și anume mai puternic, astfel te simți mai neliniștit și încordat. Mulți însă revin din nou la pahar să-și potolească îngrijorarea, dar când se trezesc din nou, aceasta reapare cu și mai multă putere, astfel acest om dacă continuă să bea intră într-un cerc vicios din care greu va mai ieși.

MODALITĂȚI PRACTICE DE A ELIMINA PATIMA BEȚIEI

  În primul rând, trebuie să menționăm și orice om trebuie să fie conștient că alcoolul nu face parte din lucrurile necesare vieții, că aerul, apa și hrana, astfel omul poate trăi și fără alcool. În cazul în care se ajunge la alcoolism, este nevoie de obicei de centre de tratament și recuperare, deși mulți specialiști afirmă că alcoolismul nu poate fi vindecat, ci se poate ajunge doar la un anumit grad de recuperare, cu ajutorul unui program de abstinență totală, adică cât timp alcoolicul se abține total de la băutură este bine, dar în momentul când bea puțin, din nou patima revine.
Problema este însă că alcoolicul de multe ori nu acceptă ajutorul și nu recunoaște că are vreo problemă, însă când membrii familiei iau măsuri pentru a contracara efectele pe care alcoolismul le are asupra lor, alcoolicul poate să înceapă să-și dea seama că are probleme. Deci primul pas în rezolvarea problemei este recunoașterea ei, dacă acestuia i se pun următoarele întrebări, el poate să-și dea seama că ceva nu este în regulă în viața lui. Aceste întrebări ar putea fi: Poți să trăiești fără alcool, o lună? Dacă nu de ce? Ți se întâmplă să te gândești la băutură când trebuie să te ocupi de altceva? Încerci să-ți păstrezi o rezervă de alcool pentru ca să fi sigur că nu-ți va lipsi atunci când vei avea nevoie de el? Ești în stare să bei mai mult acum decât altădată și să rămâi totuși într-o stare de funcționare? Primul pas și cel mai mare este deci ca bețivul să ajungă să spună și când este treaz: „Sunt un bețiv!” Întâi de toate trebuie acționat pe plan psihologic.
După ce acesta își recunoaște problema, el trebuie sfătuit cu iubire, și astfel să se afle cauza sau cauzele alunecării în alcoolism și eliminarea lor. De asemenea prin consilierea făcută de medici în centre de recuperare, trebuie să se clădească o relație de prietenie între pacient și medic sau consilier, alcoolicul sau cel ce are patima beției trebuie să aibă un confesor cu care să aibă o relație apropiată de prietenie, și căruia să-i mărturisească reușitele și înfrângerile din lupta lui contra alcoolului. Preotul duhovnic este ideal pentru o asemenea sfătuire.
Trebuie oferită o motivație bună pentru a stăpâni alcoolul și a nu-l lăsa că el să te stăpânească, cum spune de altfel un proverb românesc: „Băutura, să o bei tu pe ea, nu să te bea ea pe tine”. Cea mai bună motivație este aceea de a-I plăcea lui Dumnezeu, dorind din toată inima să-I faci voia. O altă motivație ar fi aceea de a avea o sănătate mai bună, atât pentru tine, cât și pentru familia ta.
Evitați orice sursă posibilă de unde ați putea fi ispitit sau aprovizionat cu băutură, cum ar fi prietenii de pahar, barurile, petrecerile unde se consumă alcool, etc.
Spuneți-le în mod ferm celor din familie, prietenilor și cunoștințelor că vreți să vă lăsați de băut și cereți-le ajutorul dacă este cazul.
Când simțiți dorința de a bea, probabil din cauza unui moment tensionat, atunci este momentul să vă rugați la Dumnezeu să vă ajute, atunci trebuie să vă rugați stăruitor să nu cadeți în ispită. Cereți-I lui Dumnezeu putere să vă ajute să învingeți această slăbiciune, dar să știți că El vă va ajuta doar dacă vreți cu adevărat să vă lăsați de băutură. Astfel, soluția la orice viciu sau patimă este dată de principiul: „În Duhul să umblați și să nu împliniți pofta trupului” (Galateni 5;16). Iar Efesenilor le spune Sfântul Apostol Pavel: „Nu vă îmbătați de vin, în care este pierzare, ci vă umpleți de Duhul. Vorbiți între voi în psalmi și în laude și în cântări duhovnicești, lăudând și cântând Domnului, în inimile voastre, mulțumind totdeauna pentru toate întru numele Domnului nostru Iisus Hristos, lui Dumnezeu și Tatăl. Supuneți-vă unul altuia, întru frica lui Hristos.” (Efeseni 5;18-21). Deci cel ce are probleme cu alcoolul trebuie să se roage, pentru că roadele rugăciunii sunt: „blândețea, înfrânarea, curăția” (Galateni 5;23), și aceste daruri ale Duhului Sfânt ajuta pe om în lupta cu păcatul. Atunci nu vom cădea pradă disperării sau îngrijorării pe care să o înecăm în alcool, nu vom face și păcatul deznădejdii, unul din cele mai mari păcate, păcat împotriva Duhului Sfânt despre care Mântuitorul Hristos a zis: „Orice păcat și orice hula se va ierta oamenilor, dar hula împotriva Duhului Sfânt nu se va ierta” (Matei 12;31). Nu trebuie să ne găsim refugiu în alcool, ci în rugăciune.
Dacă recidivați, adică dacă vă scăpați o dată și consumați alcool sau chiar vă îmbătați după ce v-ați lăsat, nu abandonați hotărârea de a vă lăsa de acest viciu, ci aceasta ar trebui să aprindă și mai mult dorința și ambiția de a vă lăsa complet. O recidivă sau mai multe nu înseamnă că ați pierdut lupta, continuați și veți reuși, deoarece atunci când abandonați pierdeți toată lupta de până atunci, iar dacă continuați, veți izbândi. „De câte ori vei cădea, scoală-te și te vei mântui”, a spus Mântuitorul Hristos în Sfintele Evanghelii. Păzește-te de deznădejde, și nu lasă ca o recidivă sau mai multe să te facă să gândești: nu sunt bun de nimic; nu voi reuși niciodată; totdeauna când îți vine un astfel de gând, scoate-l imediat din minte și fii că un alergător de la maraton care când cade se ridică și-și continuă cursa. Tot așa și tu, nu contează de câte ori ai căzut, tu continuă cursa, roagă-te și, cu darul lui Dumnezeu, vei birui.
Deci cel mai mult trebuie înțeles că dependența de alcool este mai întâi ceva psihologic și apoi ceva fizic. Întâi mintea dictează: „Ia și bea” și abia apoi „cere corpul”, iar aceasta din urma se întâmplă doar în cazul celor care au devenit cronici. Așa explică medicina și psihologia, așa explică și învățătura Bisericii Ortodoxe despre ispite: diavolul aduce mai întâi în minte orice păcat. Dacă mintea noastră s-a învoit cu păcatul, diavolul ne-a câștigat. Dacă însă imediat eliminăm gândul, îndepărtăm ispita, atunci diavolul devine neputincios. Să împlinim așadar în lupta cu beția, cuvântul Sfântului Apostol Petru: „Fiți treji, privegheați. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită, căruia stați împotrivă, tari în credință !” (1 Petru 5;8-9).

Din „Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie”
Iată ce-l învață Neagoe Basarab pe fiul său Teodosie dacă va vrea să fie domnitor:
„Cu băutură să nu-ți îngreuiezi trupul, că mulți zic: bună este băutura multă. Cum este bună? Omul, când se îmbată, dacă are minte multă atunci o pierde, dacă are mâini, nu-i sunt de folos, dacă are picioare nu poate merge în ele, dacă are limbă, nu poate vorbi cu ea. Deci, cum să nu fie rea beția, dacă întreg trupul nu-i mai folosește, că să poată face ceva pentru Dumnezeu și pentru oameni. Și încă și alt rău izvorăște din beție, și anume mai întâi îmbolnăvește trupul și-și sărăcește casa, apoi își pierde mintea. Și din clipa în care-și pierde mintea, atunci este pierdut și cu sufletul. Și tu să bei, dar cu măsura, încât mintea ta să biruiască vinul, iar nu să biruiască vinul mintea ta... Să nu faci daruri la beție, pentru că îți vei risipi vistieria și îți vei căpăta nume rău, că vor zice așa: „Să mergem chiar acum la domnul acela nevrednic, pentru că acum este beat; deci, când este treaz, el nu ne va da, iar când se îmbată, își pierde mintea și nu știe cui dă!”... La beție să nu te mânii, nici să osândești, pentru că și aceasta este un nume deosebit de rău... Căci și Sfânta Scriptură mărturisește, zicând: „Sunt unii care mai mult se mulțumesc și se bucură de cuvinte bune, decât alții de mâncare și de băutură”... Ascultă pe Domnul zicând: „Luați seama, să nu se îngreuieze inimile voastre de mâncare și de băutură!” și iarăși prin Proorocul zice: ”Treziți-vă, băutorilor de vin la beție și tânguiți-vă că se ia din mijlocul vostru veselia și bucuria!”. Bine este a sta departe de vinul cel mult, căci este scris: ”În lemnele cele multe se face foc mare și în mâncărurile cele multe se ațâță desfrâul; precum untdelemnul ațâță flacăra, așa și vinul pornește patima desfrâului”. Căci precum lucrătorul bețiv nu se va îmbogăți, așa și sufletul care iubește beția nu va înmulți faptele bune, ci și ceea ce are va pierde... Fiule, ”la vin nu te face viteaz” și nu te lăuda cu el, ”căci pe mulți i-a pierdut vinul” și multe rele a făcut. El a făcut pe Noe să adoarmă dezgolit și a râs fiul său Ham de el, el a făcut pe Lot să se însoțească cu fiicele sale, el a doborât în cele din urma pe Samson cel viteaz, bărbat care se născuse din făgăduință și puternic cum n-a mai fost un altul între fii oamenilor... Omul când apucă patima beției își vede pieirea, dar nu se mai poate opri. Solomon simțea și scria că a pierdut cârma vieții și totuși nu s-a mai putut întoarce din calea pieirii. N-are diavolul alt ajutor mai bun ca băutura și beția”.

„În vino veritas!” („În vin e adevărul”)
Expresia este veche de peste 2000 de ani, dar cu cât mai veche cu atât mai vestită, ca și vinul la care se referă. Paternitatea ei este atribuită lui Alceu, poet grec care a trăit cu 6 veacuri înaintea erei noastre. Pe vremea lui, celor bănuiți de fapte infamante li se turnau vinuri tari în amfore mari de lut, spre a-i îmbăta și scoate de la ei adevărul. Din acest fapt a scos și Alceu un adevăr pe care l-a turnat în cupa mică a unei maxime, extrem de des aflată pe buzele oamenilor. Omul, la băutură, devine expansiv, vorbăreț. El dezvăluie atunci taine, intimități, adevăruri pe care la ascunde când este treaz. Expresia se folosește și în zeflemea.

Alte expresii
A bea vin unde cântă broasca = a bea apă; A boteza laptele, rachiul sau vinul = a pune apă în..., a falsifica; A-I ajunge pe cineva băutura = a se îmbăta; A lucra pe cineva în foi de viță = a unelti împotriva cuiva, a pregăti ceva în ascuns împotriva cuiva; Bețivului și dracul îi iese cu ocaua înainte = bețivul găsește oriunde prilej să bea; Beat mort (sau turtă, lemn, lulea, crița, tun, cuc, frânt...) = beat peste măsură.

Mintea și vinul
O veche istorioară din Orient spune așa: Când omul bea primul pahar, mintea începe să se îngrijoreze, spunând: „Destul, vinule, destul... Oprește-te, ajunge!” Când omul mai bea încă un pahar, atunci mintea se supăra și se ia la ceartă cu vinul, fiindcă după ce omul bea și al doilea pahar, vinul începe a împinge mintea, că să-i ia locul. Și de aici ceartă și neînțelegere. La cel de-al treilea pahar pe care îl bea omul, mintea supărată îi zice vinului: „De-acum rămâi tu în locul meu!” Iar omului îi zice: „Rămâi sănătos, omule!” Nu ți-a fost de ajuns un pahar, ci ți-au trebuit trei, iar după trei vin treizeci și trei. De acum ascultă de vin”. Deci, de la al treilea pahar începe slujba diavolului. Diavolul priveghează neîncetat și-i îndeamnă pe oameni să intre în cârciumi „la un pahar”. Când este omul necăjit, diavolul îndată îi șoptește: „Hai, omule, ia un pahar!”. Dacă este ostenit, îl îndeamnă: „Hai ia un pahar!”. Iar dacă-i Duminică sau o altă sărbătoare mare: „Hai în cârciumă la un pahar!”, iar în aceste pahare este moarte și otrava.
Olofern, viteazul general al oștirilor asiriene, din cauza beției și-a pierdut capul (Iudit 12;13). Așa își pierd capul și sufletul și în vremurile noastre mulți creștini nesocotiți din cauza beției. Nabal, bogătașul israelian, prin beție și-a pierdut sănătatea, viața și soția (1 Regi 25;86-89). Urie, îmbătat de David, n-a priceput și și-a pierdut cumpătul, soția și viața (2 Regi 11;16-17). Împăratul Ila, în vremea chefului și beției sale, a fost lovit cu sabia de Zimri și ucis (3 Regi 16;8-10). Baltazar, împăratul Babilonului, în noaptea monstruosului chef și a beției lui, și-a pierdut tronul, împărăția și viața (Daniel cap. 5).

Bețiile de ziua numelui (onomastica)
Mulți creștini serbează ziua numelui înconjurați de cei dragi din familie și alți invitați. Numai că de cele mai multe ori se îmbată în această zi. Despre, sfinții ale căror frumoase nume le purtăm (Ioan, Gheorghe, Nicolae, Vasile, Maria...) nu scrie nicăieri că erau iubitori de alcool și de petreceri cu mare risipă. Spre exemplu Sfântul Nicolae a fost un mare făcător de minuni și sfânt al milei, ultimul ban pe care l-a avut împărțindu-l săracilor. Sfântul Gheorghe a făcut altfel de vitejii decât acelea care se fac în stare de ebrietate sau pe la cârciumi. Sfântul Ioan Botezătorul n-a băut niciodată vin sau altă băutură amețitoare. Și dacă Sfinții au fost pilde mărețe de înfrânare și mare sfințenie, atunci de ce oamenii care le poartă numele țin cu orice preț să facă mare chef și să se îmbete de ziua numelui lor? Poate că acești sfinți dacă s-ar ivi în lume, ar striga după cei care le poartă numele și le-ar zice: „Oameni buni, ori vă purtați după numele ce le aveți, ori vă lepădați de aceste nume... căci altfel ne batjocoriți amintirea”.

Un raport în iad

Azi mai mult ca niciodată
Multă lume se îmbată,
Căci satana singur știe
Câți câștigă prin beție.

Se spune că odată Scaraoschi, mai marele dracilor, a chemat la raport pe toți dracii din lume ca să le ceară socoteală despre isprăvile pe care le-au mai făcut printre oameni. Iată sosește unul și se închină în fața lui Scaraoschi. „De unde vii, fârtate, și ce isprăvi ai făcut?” „Am fost acolo și acolo, întunecimea voastră, și am aprins ura și mânia între oameni; pe urmă au trecut la bătaie și unul l-a omorât pe celălalt.” „și cât timp ți-a trebuit pentru izbânda aceasta?” „Trei ani, întunecimea voastră.” „Trei ani? Atât ți-a trebuit pentru isprava asta?”- striga Scaraoschi plin de mânie și jap, jap, pe spatele diavolului.
Un alt diavol sosește și se închină. „Dar tu, argate, de unde vii și ce-ai făcut?” „Eu, întunecimea voastră, am tras un om în patima desfrânării”. „Și cât timp ți-a trebuit pentru lucrul acesta?” „Un an, întunecimea voastră.” „Pfui, împielițatule, un an ai cheltuit tu pentru un astfel de fleac?” - striga Scaraoschi și jap, jap îi trage și ăstuia o mamă de bătaie. Sosește încă un drăcușor la închinare. „Dar tu, Aghiuță, ce-ai putut face prin lume?” „Eu, întunecimea voastră, i-am făcut pe niște oameni să înjure, să se desfrâneze, să se bată și să se omoare”. „Și cât ți-a trebuit pentru izbânda asta?” „O singură zi, întunecimea voastră.” „Bravo, Aghiuță. Și cum ai putut tu face această ispravă?” „Cu băutură, întunecimea voastră... i-am adus pe oameni la birt și i-am îmbătat. Iar după ce s-au îmbătat au voit să se desfrâneze cu niște femei, de la femei s-au luat la ceartă, la bătaie, iar bătaia s-a terminat cu omor.” „Bravo, Aghiuță, bine te-ai purtat”, îi zise Scaraoschi, bătându-l pe umăr. Apoi le zise celorlalți: „Iar voi nemernicilor care ați cheltuit ani de zile până să câștigați un suflet, luați pildă de la Aghiuță, fratele vostru: FOLOSIȚI și VOI ALCOOLUL!”.  

Răspunsul lui Diogene
Diogene - vestit filozof din vremea lui Alexandru Macedon - fu îmbiat odată cu un pahar de băutură. Diogene lua paharul și îndată îl răsturna jos. „De ce ai făcut, Diogene, acest lucru ?” „L-am răsturnat eu - răspunse Diogene - ca nu cumva să mă răstoarne el pe mine!”.

Beția este mai rea decât crima și curvia
Am aflat o istorioară din care se poate vedea foarte clar că beția este mai rea decât crima și curvia: A trăit odată un om în frică și-n dragoste de Dumnezeu, un credincios care s-a ostenit să supere cât mai puțin posibil pe Dumnezeu. Într-o zi a apărut diavolul lângă el și i-a zis: „De atâția zeci de ani sunt cu ochii pe tine, am încercat în fel și chip și nu te-am putut înșela să faci nici unul dintre păcatele mari, strigătoare la cer. Așa nu se mai poate, trebuie să faci și tu măcar unul dintre ele. Iată te las să-ți alegi: crima, curvia sau beția. După trei zile mă voi întoarce să-mi spui ce ți-ai ales”. S-a gândit omul: crima nu-mi pot alege fiindcă aș călca porunca a șasea „Să nu ucizi!”; curvia în nici un caz nu mi-o pot alege fiindcă în felul acesta aș călca porunca a șaptea „Să nu fii desfrânat!”; nu-mi rămâne decât să aleg beția. O să mă îmbăt și eu de câteva ori, apoi am scăpat de păcatul ăsta. După trei zile a venit diavolul și l-a întrebat: „Ei, ia spune-mi, ce ți-ai ales?” Iar omul i-a spus: beția! și diavolul a plecat. La puțin timp după aceea omul s-a îmbătat criță, neștiind ce face a violat-o pe mama lui și apoi în aceeași stare de beție și-a ucis tatăl. IATĂ CĂ beția ESTE MAI REA DECÂT CRIMA și CURVIA, CĂCI DIN BEȚIE LE-A FĂCUT și PE CELELALTE DOUĂ.


ALCOOLISMUL DIN PUNCTUL DE VEDERE AL MEDICINEI

EFECTELE ALCOOLULUI ASUPRA ORGANISMULUI UMAN

ALCOOLUL CREȘTE PUTEREA DE MUNCĂ?

Alcoolul crește puterea de muncă?! Așa s-ar părea. Imediat ce am consumat o anumită cantitate de alcool (o țuică „mică”, un pahar de vin „mai mare” etc.), avem senzația că suntem mai puternici, mai curajoși, că suntem în stare să muncim cât zece. Este așa-numita fază de excitație (vezi mai jos fazele intoxicației alcoolice). Ea se datorează biciuirii sistemului nervos și constă dintr-o slăbire a proceselor de inhibiție, acesta fiind unul din primele efecte ale acțiunii toxice a alcoolului. După această fază de excitație însă, randamentul muncii celui aflat sub acțiunea alcoolului scade; nu va fi niciodată superior randamentului pe care îl are când nu se află în această stare. În condiții experimentale s-a demonstrat că oboseala apare de două ori mai repede la cei aflați sub influența alcoolului, deși inițial ei lasă impresia că au o capacitate de muncă ridicată.
În plus, munca se face anarhic, nu se mai ține seama de regulile de securitate, semnele care atrag atenția asupra pericolelor pot trece neobservate. Cu cât concentrația în alcool a băuturii consumate va fi mai mare, cu atât efectul său va fi mai dăunător, viteza și precizia mișcărilor vor avea de suferit. Deosebit de important este acest lucru pentru cei care muncesc cu mașini care cer precizie, pentru conducători auto etc. Datele statistice arată că nu este absolut necesară o stare de beție avansată pentru producerea unui accident rutier. Astfel, când alcoolul atinge o concentrație de 0,3 - 0,5 mg la litrul de sânge, riscul de accidentare se dublează. Aceasta concentrație se poate atinge dacă s-a consumat un pahar de vin destul de slab alcoolizat (8%). Vă închipuiți ce se întâmplă când se consuma o băutură alcoolică mai concentrată (rom, lichior etc.), alcoolizată 30-35%. Dacă ținem seama și de faptul că după 4-5 paharele de țuică alcoolul din sânge (alcoolemia) se mai poate afla a doua zi încă la un nivel de peste 1 mg la litru, putem aprecia cât este de dăunătoare, pentru munca unui conducător auto, obișnuința de a bea băuturi alcoolice. Să nu uitam că atunci când alcoolemia depășește 1 mg la litru (1 la mie), riscul de accidentare este de trei ori mai mare.
Mai putem susține oare acum că sub influența alcoolului crește puterea de muncă?...

ALCOOLUL ESTE HRĂNITOR?

Pentru aceasta, el ar trebui să asigure materialul necesar construcției de celule care să le înlocuiască pe cele uzate, să aducă energia necesară proceselor complicate care au loc într-un organism viu. Factorii nutritivi pe care ni-i aduc alimentele sunt proteinele date de carne, lapte, oua, fasole etc., grăsimile și glucidele (zaharurile, făinoasele etc.) În plus, acestora li se adaugă vitaminele și sărurile minerale, factori absolut necesari desfășurării normale a vieții organismelor. Alcoolul în stare pură nu conține nici unul din acești factori nutritivi, mai mult decât atât, pentru a fi ars, în organism, el consumă o mare cantitate de vitamina B1, sărăcind rezervele aduse prin alimentație. În ceea ce privește factorii nutritivi conținuți în băuturi (vin, bere etc.), ei nu țin de alcool, și calitatea lor este atât de redusă, încât ar trebui consumate cantități uriașe pentru ca ele să reprezinte un aport real. De exemplu, în 100-200 g cereale sunt mai mulți factori nutritivi decât în 4 litri de bere.
Rolul nutriției este de a asigura energia și de a menține structura și funcția organismului. Alimentele furnizează energie și asigură „cărămizile” necesare pentru a înlocui celulele uzate sau distruse și compușii nutritivi necesari funcționarii organismului. Alcoolicii au cel mai adesea o alimentație deficitară cu un aport redus de nutrienți esențiali și implicit cu afectarea atât a furnizării de energie cât și a întreținerii structurilor. Mai mult, alcoolul interferă cu procesele nutritive prin afectarea digestiei, depozitării, utilizării și excreției nutrimentelor.
Perturbarea digestiei și utilizării nutrimentelor
Odată ingerate, alimentele trebuiesc digerate. Digestia începe în gură și continuă în stomac și intestin, cu ajutorul pancreasului. Nutrimentele provenite din digestia alimentelor sunt absorbite din intestin și ajung în sânge fiind apoi transportate la ficat. Ficatul pregătește nutrimentele pentru utilizarea imediată dar le și depozitează pentru utilizarea ulterioară. Alcoolul inhibă degradarea nutrimentelor în molecule utilizabile prin scăderea secreției enzimelor digestive produse la nivelul pancreasului. Alcoolul perturbă absorbția substanțelor nutritive prin distrugerea celulelor ce tapetează stomacul și intestinul cât și prin împiedicarea transportului sanguin al unor nutrimente. În plus, deficitele nutritive pot genera prin ele însele probleme suplimentare de absorbție.
Chiar dacă substanțele nutritive sunt digerate și absorbite, alcoolul poate împiedică utilizarea lor optimă prin alterarea transportului, depozitării și excreției. Diminuarea depozitelor hepatice al unor vitamine cum ar fi vitamina A, și creșterea excreției unor nutrimente cum ar fi grăsimile, indică tulburări în utilizarea substanțelor nutritive la alcoolici.
Consumul cronic de alcool reduce puterea organismului prin denutriție (reduce capacitatea de apărare a organismului împotriva infecțiilor). Alcoolul începe prin a tulbura funcția mucoasei stomacului, ducând la gastrite, dispepsii gastrice cu scăderea secreției digestive și reducerea poftei de mâncare până la dispariție și ulcer gastric și duodenal. Consumul de alcool poate interveni în ulcerogeneză (apariția ulcerului) prin stimularea secreției acidopeptice (acid clorhidric și pepsina, o enzimă care are capacitatea de a liza proteinele), prin agresarea directa a mucoasei gastrice și duodenale datorită distrugerii sistemelor de apărare a acesteia (gastrita alcoolică) precum și prin inducerea cirozei hepatice sau pancreatitei cronice, după un consum de lungă durată.
Deci suntem lămuriți și asupra „calităților” nutritive ale alcoolului!

ALCOOLUL PROEJEAZĂ LA FRIG?

În ce privește protejarea la frig, aproape că nu mai este cazul să insistăm. Nu puține sunt cazurile când, după un chef mai mult sau mai puțin strașnic, pe vreme de iarnă, cei care au plecat „bine încălziți” să întâmpine gerul și zăpada, au fost găsiți înghețați. Cum este posibil acest lucru? Alcoolul intoxică sistemul nervos, tulburând între altele activitatea centrului care dirijează termoreglarea (păstrarea și pierderea de căldură de către organism). Desigur că cel care a consumat alcool are o senzație de căldură: pielea lui este fierbinte, indiferent de temperatura aerului înconjurător și colorată trandafiriu, dar aceasta se datorează dilatării vaselor de sânge ale pielii, sub influența alcoolului, care este un puternic vasodilatator. Astfel, circulația sângelui în piele devine mai intensă, favorizând eliminarea unor mari cantități de căldură produsă prin arderile interne. Când cel care a băut alcool se află în frig, cum se întâmplă iarna, pierderea de căldură poate depăși mult producerea de căldură. Așa se explică de ce pot îngheța cu ușurință, în timpul iernii, cei care au consumat alcool.
 În alimente se găsesc trei componente nutritive de bază - carbohidrați (glucide), proteine și lipide - care sunt utilizate ca energie după ce în prealabil sunt convertiți în produși mai simpli. Unii alcoolici își asigură aproximativ 50% din totalul zilnic de calorii din alcool, adesea neglijând alimente esențiale.
Chiar și atunci când aportul alimentar este adecvat, alcoolul poate stânjeni mecanismele prin care organismul controlează nivelul sanguin al glucozei, rezultând fie creșterea fie scăderea nivelelor glicemiei. La alcoolicii nediabetici creșterea glicemiei (hiperglicemia) - produsă de un deficit al secreției de insulină - este de obicei tranzitorie și fără consecințe de durată. Scăderea glicemiei (hipoglicemia), fie ea și de scurtă durată, poate cauza probleme serioase. Hipoglicemia poate surveni atunci când un individ care nu a mâncat (malnutrit) ingeră alcool. Atunci când nu există alimente pentru a furniza energie, rezervele glucidice sunt epuizate iar produșii rezultați din metabolizarea alcoolului inhibă formarea de glucoza din alți compuși cum ar fi aminoacizii. Prin urmare, alcoolul lipsește creierul și alte țesuturi de glucoza necesară pentru energie și funcționare.
Deși alcoolul reprezintă o sursă de energie, modul în care organismul produce și utilizează energia provenită din alcool este prea complex pentru a fi explicat printr-o simplă conversie în calorii. Mecanismele responsabile de aparența ineficiență în convertirea alcoolului în energie sunt complexe și incomplet elucidate, dar s-au emis câteva ipoteze. De exemplu, alcoolismul cronic se asociază cu un sistem de metabolizare a alcoolului ineficient, numit sistemul microzomal de oxidare a alcoolului (MEOS). Mare parte din energia produsă prin metabolizarea alcoolului pe calea MEOS este pierdută sub formă de căldură decât folosită ca energie pentru organism.

ALCOOLUL ȘI MENTINEREA STRUCTURII ȘI FUNCȚIEI CELULARE

Structura
Deoarece celulele sunt alcătuite în mare parte din proteine, o dietă cu un conținut adecvat de proteine este importantă pentru menținerea structurii celulare, în special dacă celulele sunt deteriorate. Cercetările au arătat că alcoolul afectează metabolismul proteic prin perturbarea descompunerii proteinelor în aminoacizi, prin stânjenirea procesării aminoacizilor la nivelul intestinului subțire și ficatului, prin afectarea sintezei proteinelor din aminoacizi și a producerii proteinelor la nivelul ficatului.
Funcția
Nutrimentele sunt esențiale pentru funcționarea adecvată a organismului; proteinele, vitaminele și mineralele reprezintă instrumentele de care organismul are nevoie pentru a funcționa adecvat. Alcoolul perturbă funcționarea organismului prin producerea de deficite nutriționale și prin afectarea mecanismelor necesare pentru metabolizare nutrimentelor.

ALCOOLUL ȘI VITAMINELE

Vitaminele sunt esențiale pentru menținerea creșterii și un metabolism normal deoarece ele intervin în multe procese fiziologice. Alcoolicii cronici („băutorii înrăiți”) au multiple deficite vitaminice din cauza reducerii ingestiei de alimente și, în unele cazuri, tulburarea absorbției, metabolismului și utilizării. De exemplu, alcoolul inhibă absorbția grăsimilor și ca urmare reduce absorbția vitaminelor A, E și D care sunt absorbite împreună cu grăsimile din alimentație. Deficitul de vitamina A se poate asocia cu scăderea acuității vizuale la întuneric iar cel de vitamina D cu o fragilitate crescută a oaselor. Deficitul vitaminelor A, C, D, E, K și a celor din grupul B, prezent la unii alcoolici, interferă cu vindecarea rănilor. Deoarece vitamina K este necesară pentru coagularea sângelui, deficitul acesteia poate cauza tulburări de coagulare ceea ce duce la sângerare în exces. Deficitul altor vitamine implicate în buna funcționare a creierului poate produce o afectare neurologica severă.

ALCOOLUL ȘI MINERALELE

Deficitul unor minerale cum ar fi calciul, magneziul, fierul și zincul este frecvent întâlnit la alcoolici, deși alcoolul nu pare să afecteze prin el însuși absorbția acestora. Acest deficit pare să fie mai degrabă secundar altor probleme legate de ingestia de alcool: reducerea absorbției calciului ca urmare a malabsorbției grăsimilor; deficitul de magneziu din cauza reducerii aportului, excreției urinare crescute, vărsăturilor și diareei; deficitul de fier asociat cu sângerările gastrointestinale; pierderea de zinc legată de alte deficite nutriționale.
Deficitul de minerale poate cauza o gamă largă de consecințe medicale, de la boli osoase asociate cu lipsa de calciu până la orbiri nocturne și leziuni cutanate legate de lipsa de zinc.

ALCOOLUL ȘI COMPORTAMENTUL UMAN
 
Efectele intoxicației cu alcool asupra comportamentului depind de doi factori: concepțiile și așteptările celui care consuma cu privire la alcool și cantitatea de alcool ingerată. Acești factori interacționează în mod complex pentru a influența comportamentul. De exemplu, mulți oameni consideră că alcoolul poate mări apetitul sexual. Contrar acestor așteptări, libidoul scade pe măsură ce nivelul sanguin al alcoolului crește. Oricum, acesta crește la persoanele care sunt convinse că au consumat alcool dar cărora li s-a administrat de fapt un substituient non-alcoolic.
De asemenea, cantitatea de alcool ingerată influențează efectele psihologice. Alcoolul este un depresant al sistemului nervos central (SNC). La doze mici deprimă selectiv centrii inhibitori. Aceasta înseamnă că alcoolul poate reduce inhibițiile comportamentale atunci când este consumat în cantități modeste și, în mod paradoxal, crește comportamentul agresiv sau social. De exemplu, unii pot consuma un păhăruț sau două înainte de a-și exercita o funcție socială pentru a-și reduce inhibițiile în acest domeniu. În cazul altora este mai probabil să-și exprime sentimentele, inclusiv furia, atunci când au consumat alcool. Se știe că majoritatea sinuciderilor și a omuciderilor se produc în asociere cu consumul de alcool. De asemenea, 35% din totalul violurilor sunt asociate cu băutura.
La concentrații mari (alcoolemie >100mg%), alcoolul deprimă atât centrii excitatori cât și pe cei inhibitori. Astfel e suprimat aproape orice, de la gândirea rațională la coordonarea motorie. Consumul de alcool este responsabil de aproape 50% din totalul accidentelor de circulație fatale și pentru un total anual de 25.000 decese din această cauză. La concentrații și mai mari (alcoolemia >500mg%), alcoolul abolește starea de conștiență mergând până la comă. În final, alcoolul poate deprima centrii respiratori și, mai ales atunci când este consumat în asociere cu sedative (exemplu Diazepam), poate cauza moartea.

FAZELE INTOXICAȚIEI ALCOOLICE

1. Faza de excitație se manifestă clinic prin logoree, volubilitate, tendința la violență, facies congestiv, conjunctive injectate, incoerență verbală și în adresa mișcărilor. Persoana respectivă are un comportament dezinhibat cu pierderea capacității de apreciere a pericolelor, diminuarea performanțelor psihometrice, a reflexelor și creșterea latenței de reacție. Vasodilatația periferică îi creează o falsă senzație de căldură a ambianței.
2. Faza de incoordonare (medico-legala) este caracterizată prin tulburări de vorbire mergând până la vorbire incoerentă, confuzie, absența completă a inhibiției, amețeli, agitație psihomotorie. În această fază se accentuează tendința la agresivitate, apar tulburări de coordonare și echilibru, stingerea progresiva a sensibilității inclusiv a celei dureroase care face posibile micile intervenții chirurgicale fără anestezie, întrucât apare anestezia alcoolică. În acest stadiu, la copilul mare, adolescent și adult este posibilă apariția unui comportament antisocial (agresivitate, furt) de unde vine și denumirea.
3. Coma toxica (alcoolică) se instalează când alcoolemia (nivelul sanguin al alcoolului) atinge valoarea de aproximativ 4 mg/ml. Este o comă liniștită, însoțită de anestezie, ca urmare a efectului narcotic al alcoolului.

CONSECINȚELE DEPENDENȚEI DE ALCOOL

Se cunosc câteva complicații medicale și psihiatrice ale alcoolismului. Efectele clinice ale acestuia sunt rezumate mai jos.
Gastrointestinal. Alcoolismul reprezintă cea mai comună cauză a cirozei hepatice, la care se ajunge trecând prin fazele intermediare de steatoza hepatică („ficat gras”) și hepatită toxică alcoolică. După mulți ani de evoluție, ciroza hepatică poate degenera în cancer hepatic. Alcoolul este asociat și cu alte afecțiuni gastrointestinale cum ar fi ulcerul gastric și duodenal, gastrita, pancreatita acută și cronică și cancerul pancreatic.
Cardiovascular. Alcoolul cauzează câteva complicații cardiovasculare și este responsabil pentru mai mult de 15% din cazurile de hipertensiune arterială (HTA) și pentru mare parte din cazurile de cardiomiopatie dilatativă.
Neurologic. Alcoolismul poate afecta sever sistemul nervos central și periferic. Neuropatia periferică este cel mai adesea responsabilă de apariția ataxiei (coordonarea defectuoasă a mișcărilor) prezentă la băutorii înrăiți. Alte complicații neurologice cauzate de consumul cronic de alcool includ: boala Weinicke (tulburări oculare, ataxie și confuzie) asociată cu deficitul de tiamină (vitamina B1), psihoza Korsakoff, o incapacitate permanentă de a învață lucruri noi și, în final, modificări structurale la nivelul creierului asociate cu tulburări cognitive severe (demența).
Imunologic. Consumul de alcool inhibă funcția neutrofilelor (o parte din globulele albe) și deprimă imunitatea mediată celular (de către limfocite). Așa se explică de ce alcoolicii sunt predispuși să facă infecții grave inclusiv pneumonii fatale și tuberculoză. Deprimarea imunității mediată celular poate fi responsabilă de incidența mai mare la alcoolici a câtorva tipuri de cancer.
Endocrin. Bărbații alcoolici au un nivel crescut de estrogen și unul scăzut de testosteron, ceea ce conduce la impotență, atrofie testiculară și ginecomastie (dezvoltarea sânilor la bărbați).
Obstetrical. O complicație a consumului excesiv de alcool adesea trecută cu vederea este reprezentată de efectele adverse ale acestuia atunci când este consumat în cursul sarcinii. Alcoolul străbate placenta putând determina fenomene toxice la făt, putând produce greutate mică la naștere, perimetru cranian redus, retard mental, diformități faciale, întârziere în creștere, disfuncții de organ, epilepsie, coordonare dificilă, abilități sociale reduse, lipsa imaginației și a curiozității, dificultăți în învățare, incapacitatea de a înțelege noțiuni cum ar fi timpul sau banii, tulburări de comportament (hiperactivitate, anxietate, impulsivitate) cunoscute sub numele de sindromul alcoolului la făt.
Psihiatric. Dependența de alcool este adesea asociată cu probleme emoționale. Mulți alcoolici prezintă anxietate (25%), depresie (20-40%) și halucinații ocazionale. Nu este clar dacă tulburările psihiatrice predispun la dependență de alcool sau sunt urmarea abuzului cronic de alcool. Pacienții alcoolici au adesea tentative de suicid și aproximativ un sfert din totalul sinuciderilor sunt comise de alcoolici, în special bărbați peste 35 ani.

RENUNȚAREA LA ALCOOL

Așa cum ingestia de alcool deprimă sistemul nervos, oprirea consumului produce hiperexcitarea sistemului nervos. Mulți alcoolici prezintă tremurături ale extremităților după 24 ore de la ultima băutură. Dacă abstinența continuă, încep să prezinte tahicardie, transpirații, scăderea poftei de mâncare și tulburări de somn. În unele cazuri, simptomele de sevraj pot fi chiar severe. Timp de 1-3 zile de la ultima băutură alcoolicii pot prezenta diverse accese generalizate. La 3-5 zile, acești pacienți pot prezenta dezorientare, febră ridicată, și halucinații vizuale. Acest sindrom este numit delirium tremens. În timpul acestuia, oamenii sunt foarte sensibili la sugestii. De exemplu, un pacient poate fi convins că un elefant roz dansa pe o funie imaginară între degetele medicului său. Indivizii cu delirium tremens pot fi și paranoici. Delirium tremens este o urgență medicală. Înainte de a exista tratamentele medicale moderne, 15% din acești pacienți decedau. Astăzi decesele din această cauză sunt rare.
Absorbția alcoolului din tractul digestiv (mucoasa bucală, gastrică 20%, intestinală 80%) este rapidă; se poate vorbi și despre o absorbție pe cale respiratorie în cazul inhalării vaporilor de alcool, cât și despre una cutanată (frecții cu alcool). Alcoolemia maximă este atinsă în 20-30 minute în cazul în care stomacul este anterior gol și în maximum 6 ore atunci când stomacul este plin cu alimente. După absorbție, alcoolul se distribuie în ordinea descrescătoare a concentrației în creier, plămân, splină, rinichi, etc. preferând întâi țesuturile bogate în apă (ex. mușchi), apoi pe cele bogate în grăsimi deoarece alcoolul este hidrosolubil. Aproximativ 90% din cantitatea pătrunsă în organism este degradată în ficat sub influența unei enzime numită alcool-dehidrogenază, în ritm de aproximativ 0,10g/Kg/ora, restul eliminându-se prin plămân sau urină. Există și alte căi de metabolizare a alcoolului, dar mai puțin importante.
Nu credeți că această scurtă prezentare este suficientă?

Concluziile vă lăsăm pe dvs. să le trageți...
Dar bănuim că ele ar suna cam în felul acesta:
- Consumul zilnic de băuturi alcoolice, chiar în cantități mici, cu tot aspectul sau nevinovat, se numește totuși alcoolism (etilism) cronic și nu scutește pe nimeni de consecințe.
- În mod deosebit trebuie evitate băuturile tari, care cresc repede și pe mai lungă durată concentrația de alcool în sânge, dar și vinul și berea, deoarece datorită cantităților mari în care pot fi consumate cu ușurință, rămân tot atât de periculoase în caz de consum cronic.
- Este bine să facem în așa fel ca „ocaziile” care ne pot determina să consumăm băuturi alcoolice să fie cât mai rare; în nici un caz să nu se bea pe nemâncate, dată fiind proprietatea alcoolului de a fi absorbit mai repede când este consumat neasociat cu alimente.
- Sub nici un pretext nu este permis consumul de băuturi alcoolice înainte de a începe munca sau în timpul muncii, când suntem la volan etc.
- Să ne încercăm forțele în orice domenii demne de atenție, dar niciodată în întreceri de „rezistență la băutură”. Oricare ar fi rezultatul, tot în pierdere ne vom afla.
- În sfârșit, un amănunt demn de reținut: dacă alcoolul este toxic, așa cum am văzut, pentru un adult, la copil are un efect mult mai grav. Copilul poate ajunge ușor în starea de comă, după consumarea unei cantități relativ moderate de băuturi alcoolice, organismul său fiind sensibil la concentrații mult mai mici. Nici un argument nu poate pleda pentru a da copiilor să consume băuturi alcoolice, chiar diluate și în cantități mici. Ele nu le sunt de folos sub nici o formă, în schimb le pun viața în pericol cu multă ușurință.
- Faptul că, pe măsură ce a trecut timpul, ne-am obișnuit să consumăm băuturi tot mai tari, în cantități crescânde, fără să ne îmbătăm, nu este deloc o dovadă care să ne liniștească. Ea înseamnă că organismul dă semne de obișnuință. Faptul că ne permite să consumăm doze crescânde nu înseamnă în același timp că am devenit invulnerabili la toxicitatea alcoolului, care continuă să rămână direct proporțională cu doza consumată.
- De asemenea, apariția dorinței de a consuma alcool și repetarea fără explicație a acestor dorințe trebuie să fie un semnal de alarmă, care să ne atragă atenția că începem să ne obișnuim cu acest toxic. Singura măsură indicată este excluderea cu desăvârșire a oricărei băuturi alcoolice și, totodată, evitarea ocaziilor care ne-ar putea trezi această dorință.



Icoana Maicii Domnului „Potirul Nesecat”

Puteţi descărca de aici Acatistul Maicii Domnului „Potirul Nesecat”, izbăvitor de beţie (în format Word) 
Acest acatist mai poate fi găsit în cartea „Buchet de acatiste ale Maicii Domnului”, editată de Mănăstirea Frăsinei.  

„Și nu vă îmbătați de vin, în care este pierzare, ci vă umpleți de Duhul. Vorbiți între voi în psalmi și în laude și în cântări duhovnicești, lăudând și cântând Domnului”. (Efeseni 5;18-19)
Share:

Este sau nu păcat să bem cafea?

 

CONSUMUL DE CAFEA ESTE SAU NU UN PĂCAT? 


Pentru a clarifica dacă putem sau nu să vorbim despre păcatul consumului de cafea, vom explica întâi efectele substanței principale conținută de cafea, COFEINA sau CAFEINA.

Utilitatea medicală a cofeinei

S-a demonstrat că acțiunea cofeinei asupra organismului uman este una de creștere a ritmului respirator prin stimularea acelei părți a creierului responsabilă cu nivelul dioxidului de carbon din sânge.
Cofeina poate mări ritmul respirator prin stimularea acțiunii diafragmei, care este principalul mușchi implicat în procesul de inspirație și expirație. Un studiu a arătat faptul că aceasta mai poate fi folositoare și celor cu afecțiuni pulmonare, care au probleme respiratorii. Pacienții astmatici au probleme respiratorii datorită obstrucției („astupării”) canalelor bronhice. Medicamentul numit teofilină a fost îndelung folosit în tratamentul astmului deoarece dilata canalele bronhice și ușura respirația. Recent, un studiu a demonstrat faptul că și cofeina are același efect. Cu toate acestea, doza necesară (echivalentă cu aproximativ nouă cești de cafea pentru o persoană de talie medie), produce și efecte secundare nedorite: tremur și lipsă de echilibru.
Pe lângă efectele benefice în afecțiunile respiratorii, cofeina poate fi folosită cu succes și în provocarea respirației la nou-născuții care au insuficiență respiratorie.
Consumată o dată cu hrana obișnuită, cofeina crește ritmul de convertire al hranei în energie. Consumată între mese, produce un transfer al grăsimilor din depozitele celulare către fluxul sangvin pentru a fi folosite ca energie. Cofeina este, așadar, un ingredient obișnuit ce nu necesită prescripție medicală. Cofeina este des inclusă în preparate prescrise de medic sau în cele care nu necesită prescripție medicală pentru durerile de cap și în alte analgezice, probabil pentru a contracara efectele depresive ale medicamentelor existente în aceste rețete. Cofeina a fost folosită și în cazuri de infertilitate, deoarece crește mobilitatea spermatozoizilor. Oricum, cantitatea folosită pentru a obține acest efect este foarte mare, iar eventualele efecte secundare sunt necunoscute.

Dependența de cofeina

Din punct de vedere tehnic, drogul este o substanță folosită să prevină ori să vindece o afecțiune. De fapt, oamenii folosesc cofeina în toate aceste scopuri, iar aceasta poate răspunde la toate aceste solicitări, dar până la un anumit punct. Cofeina este cel mai popular drog din lume. Deși cofeina este o substanță chimică ce poate fi folosită în scopuri medicale sau nu, ea este folosită mai adesea fără prescripție medicală, pentru efectele sale asupra stării și comportamentului. Drogurile consumate în acest scop sunt cunoscute sub numele de „droguri psihoactive”. Heroina, cocaina, marijuana, nicotina, alcoolul și cofeina sunt toate droguri psihoactive.
Cofeina pură este un praf alb cu gust amar ce se aseamănă cu amidonul. Este solubilă în procentaj moderat în apă la temperatura corpului omenesc și ușor solubilă în apa încălzită. A fost pentru prima dată extrasă din cafea în 1820, iar din ceai în 1827, dându-i-se numele de „theina”. Curând după aceasta s-a descoperit și faptul că proprietatea de a modifica starea de spirit și comportamentul se datorează tocmai cofeinei și în cazul cafelei și în cel al ceaiului. După ceai și cafea, cea mai importantă sursă de cofeină o reprezintă băuturile nealcoolice (coca-cola), apoi cacaua și ciocolata. Ultima sursă importantă este în prescripția de medicamente și a medicamentelor fără prescripție. Persoanele care consumă în mod regulat cantități mari de cafea (mai mult de cinci cești pe zi) realizează adesea că organismul lor s-a adaptat acestor cantități, astfel că și toleranța la această substanță crește; rezultatul este că ei trebuie să mărească și consumul pentru ca substanța să mai aibă efect stimulator. Pe de altă parte, dacă unii renunță la consumul de cafea pentru un timp, uneori chiar și câteva ore, se pot confrunta cu simptome inverse, cum ar fi oboseala, dureri de cap, iritabilitate datorată dependenței lor fizice și mentale față de acest drog.

Efectele cofeinei asupra organismului

Afirmațiile conform cărora cofeina stimulează activitatea sistemului nervos central - creierul și măduva spinării - se bazează pe foarte puține informații ale sistemului în sine. Existența acestui stimul se bazează mai mult pe apariția efectelor drogului asupra stării și comportamentului și se presupune că activitatea creierului este afectată într-o anumită măsură. Observațiile făcute asupra creierului animalelor arată că prezența cofeinei intensifică activitatea celulelor de la suprafața creierului (ceea ce se asociază unui complex de senzații și unui anumit comportament) și a structurilor mai adânci (asociate instinctului și emoției). Studiile legate de acțiunea cofeinei asupra activității au arătat prelungirea timpului în care cineva poate lucra la nivel maxim și scurtarea perioadei de timp necesare pentru recuperarea în urma unei activități extenuante. O performanță redusă se înregistrează însă, în cazul activităților în care este necesară o coordonare foarte bună și o fermitate a mișcărilor mâinilor. Cofeina afectează coordonarea motorie, ceea ce presupune creșterea tremurului brațelor și a mâinilor, uneori numite „agitatiile cafelei”. Cercetările pornite de la ipoteza că aceasta ar putea contracara efectele alcoolului au fost neconcludente.
În plus, este evident faptul că băutul a câteva cești de cafea nu îl poate face pe un individ sub influența alcoolului să fie apt să conducă o mașină. De fapt, cofeina îl poate face cu atât mai periculos, deoarece adâncirea simțurilor îl poate face pe acest potențial șofer să creadă că poate face lucruri cărora reacțiile și perspicacitatea lui slăbite nu le poate face față. În loc să fie somnoros și inofensiv, el este vigilent și periculos. Deși consumarea cafelei produce reacții diferite, în general aceia care sunt mari consumatori de cafea dorm mai puțin decât ceilalți, unii dintre ei putând suferi de anumite forme de insomnie sau de o proastă dispoziție matinală, care durează până ce își consumă „cafeluța de dimineață”. Cafeaua crește tensiunea arterială și mărește numărul de bătăi ale inimii. Deși modificările survenite nu sunt mereu semnificative, creșterea tensiunii arteriale poate deveni un aspect periculos pentru aceia care au probleme în acest sens. De aceea consumul de cafea este total contraindicat hipertensivilor. S-a demonstrat, de asemenea, că există o legătură și cu accelerarea ritmului respirator, ceea ce le este folositor celor care au afecțiuni pulmonare sau respiratorii. Consumul mare de cafea crește și cantitatea de acid secretată în stomac, provocând hipersecreția gastrică, dar reduce, pe de alta parte acțiunea prin care stomacul își golește conținutul în intestinul subțire. Cofeina încetinește, de asemenea, și trecerea alimentelor prin intestinul subțire, însă o accelerează în intestinul gros. Toate aceste efecte pot duce la tulburări digestive sau chiar la ulcer al stomacului sau al intestinului subțire. Pe lângă efectul pe care îl are asupra sistemului digestiv, cafeaua reduce capacitatea organismului de absorbție a anumitor substanțe nutritive. Duplicarea ADN-ului este un proces foarte important în reproducerea celulelor și a organismelor. Cofeina, datorită similitudinii cu anumite părți critice ale codului genetic, poate interfera cu acest proces, dar poate produce și erori în reproducerea celulelor. Acest lucru poate duce la tumori, cancer și malformații genetice și devine de maximă importanță în cazul sarcinilor și poate duce sau contribuie la malformații sau dificultăți la naștere. Deși evidența nu este concludentă, este mai înțelept să folosiți cofeina cu atenție și moderat pe perioada sarcinii.

Consumul de cafea este sau nu dăunător?

Parțial la această întrebare am răspuns mai sus. Consumul de cafea este după proverbul românesc: „Tot ce e mult strică”. Consumul moderat de cafea este util mai ales persoanelor cu activități intelectuale intense. Evitați consumul ZILNIC de cafea! Consumând zilnic cafea, devenim dependenți de aceasta. Trebuie să bem cafea în zilele în care avem nevoie mare de ea. Multe persoane spun: eu nu depind de cafea, pentru că beau foarte puțină, beau doar o ceșcuță pe zi. Dar când e vorba să se lipsească de acea ceșcuță, abia atunci își dau seama de dependență. Din experiența personală vă pot spune că, dacă s-a întâmplat în anumite perioade să consum cafea de pilda 5 zile la rând pentru că am avut nevoie, în ziua a 6-a am renunțat, dar deja simțeam dependența fizică, manifestată prin somnolență și lipsa chefului de orice treabă. Așadar, și în privința consumului de cafea trebuie să avem o dreaptă socoteală: să bem doar la nevoie și atunci o cantitate moderată. Dacă ne doare capul, luăm o pastilă, sau tot tubul? Așa și în privința consumului de cafea: dacă ne simțim obosiți, trebuie să bem o ceșcuță și nu o cană. Că și, dacă luăm aceeași pastilă mereu, nu mai are efect și, în același timp devenim dependenți de ea. Tot așa și cafeaua: trebuie consumată doar la nevoie și nu zilnic, pentru a-i mai simți efectul.

Este păcat să bem cafea? Există păcatul consumului cafelei?

Răspunsul poate fi da sau nu. Este păcat să luăm o pastilă? Nu ! Este păcat să înghițim un tub de pastile? Da, pentru că este sinucidere. Consumul unei cești de cafea la nevoie nu este păcat, ci lăcomia și abuzul de cafea este păcat, pentru că tot ce este dăunător trupului este păcat! Se poate spune că, de exemplu, un bolnav de hipertensiune arterială sau de ulcer gastric păcătuiește ori de câte ori bea cafea, pentru că își face rău trupului lui. Dacă medicina a ajuns la concluzia că a consuma zilnic cafea este dăunător trupului, după cum am văzut mai sus, înseamnă că a consuma zilnic cafea este păcat, pentru că astfel cafeaua devine dăunătoare trupului, iar a consuma cafea la nevoie și în cantitate mică, nu zilnic, nu este păcat deoarece nu dăunează trupului. 
Share:

Păcatul consumului de droguri

 

DROGURILE: PĂCATUL SINUCIDERII RAPIDE! 

PĂCATUL CONSUMULUI DE DROGURI 

„Că nimeni vreodată nu şi-a urât trupul său, ci fiecare îl hrăneşte şi îl încălzeşte” (Efeseni 5;29).

Diavolii s-au modernizat și ei. În vechime, ei aveau alte metode de ucidere, ca de exemplu jertfirea la zei a oamenilor. Astăzi s-au perfecționat, făcându-i pe oameni să se omoare singuri. Cum? Cu tutunul și cu drogurile. Pentru a înțelege mai bine de ce consumul drogurilor este păcat, este recomandat să citiți articolele despre păcatul fumatului AICI și al beției AICI) de pe acest site, deoarece teoriile, recomandările și sfaturile de acolo sunt 100% valabile și pentru acest păcat al consumului de droguri.


Vom vorbi în continuare despre droguri.
În mod direct, nicăieri în Sfânta Scriptură nu se face referire la păcatul consumului drogurilor. De ce? Pentru că în timpurile când autorii sfinți au scris cărțile din Vechiul și Noul Testament, nu exista acest păcat al consumului de droguri la evrei. La câteva popoare păgâne se consumau anumite substanțe cu efecte asemănătoare drogurilor, dar aceste efecte se cunoșteau doar de consumatori. Abia în vremurile noastre, consumul de droguri s-a extins, devenind un adevărat flagel.
Spre deosebire de populația matură, tineretul este mult mai deschis la nou, tinerii fiind predispuși la noi experiențe și riscuri. După cum vom vedea în continuare, medicina a fost cea care a descoperit aceste substanțe și a arătat efectele lor dezastruoase atunci când sunt administrate în doze mari, căci tot medicina a arătat efectele lor benefice când sunt administrate în doze mici, sub formă de tratament. De aceea, pentru a înțelege de ce consumul de droguri este păcat, trebuie întâi să prezentăm problema din punct de vedere medical, explicând efectele fiecărui drog în parte.

CLASIFICARE DROGURI 

(Am selectat acest material din diferite surse, baza fiind o broșură a C.J.A.S.Bihor) 

Droguri care inhibă centrii nervoși
- opiacee
- opiu
- morfina
- heroina
- codeina
- barbiturice - somnifere
- tranchilizante
- solvenți, gaze volatile
- alcool

Droguri care stimulează centrii nervoși
- cocaina
- amfetamine
- nicotina din tutun 

Droguri halucinogene (care produc modificări psihice mai ales în sfera cognitivă și perceptuală)
- LSD
- Ecstasy
- Phenciclidina (PCP)
- Peyote (mescalina)
- Psilocybina și Psilocyna
- Derivatele de canabis (hașiș, marijuana)

Inhalanți
- solvenți organici
- lacuri, vopsele („Aurolac”)
- gaz
- adezivi
- benzine ușoare

Amfetaminele

Inițial sintetizate între cele două războaie mondiale, amfetaminele au fost folosite ca drog militar pentru a le da soldaților mai multă energie și a le mări viteza. Uzul medical al amfetaminelor era un lucru obișnuit în anii '50 și '60 când erau folosite în mod sălbatic pentru combaterea depresiei și pentru scăderea în greutate, în această perioadă amfetaminele fiind larg prescrise pentru depresiuni nervoase și pentru suprimarea poftei de mâncare.
Azi vi se pot vinde ilegal ca tablete sau pudră și ați putea fi chiar convinși de către alții să vi le injectați. Amfetaminele trezesc corpul, dând o senzație de energie și încredere în sine, dar neliniștea și iritabilitatea devin predominante. Cel mai comun tip de amfetamine întâlnite pe străzi este o pudră albă numită Amfetamină sulfat. Aceasta este o pudră produsă ilegal, cu concentrații diferite: între 6% și 10% puritate și cu puritate între 25 și 35%. Amfetaminele sulfat pot fi prizate pe nas, linse de pe deget sau injectate. Unii le fumează, dar din cauză că nu ard prea bine această metodă nu este foarte întâlnită. Există de asemenea o formă de amfetamină, numită speed, în mod obișnuit numită gheață (dar și cristal, sticlă și înghețată), deși este destul de rar întâlnită. Are efecte similare, dar durează până la 39 de ore și este considerată de profesioniști ca fiind mai puternică.
Dozele mari de amfetamine pot provoca accese de panică, iar corpul ar putea avea nevoie de câteva zile pentru a-și reveni complet. Pentru a păstra efectul dorit, consumatorii trebuie sa mărească dozele. Când se opresc, consumatorii sunt adesea depresivi, letargici și extrem de înfometați. Amfetaminele nu fac decât să anuleze senzația de foame, înlocuind-o cu o senzație de sațietate. Consumatorii înrăiți riscă afectarea vaselor de sânge, a inimii mai ales la cei care au deja probleme cu o mare presiune a sângelui, probleme cu inima și cei care fac exerciții de forța în timp ce iau drogul. Consumatorii care sunt obișnuiți cu doze mari riscă să dezvolte crize de halucinații, deziluzii și paranoia. Aceste situații se pot dezvolta în clasice cazuri de psihoza paranoică care durează luni de zile pentru a-și reveni sau care devin permanente. Amfetaminele sunt droguri, medicamente care măresc viteza de reacție a corpului. Ele fac inima să lucreze mai repede și pompează adrenalina în sistem.

Cocaina

Se prezintă sub formă de pudră cristalină, albă, asemănătoare zăpezii, în argou fiind denumită și „zăpada”, cu miros slab de benzină. În trafic, aceasta se amestecă adeseori cu o pudră albă inertă, cum ar fi acidul boric sau bicarbonatul de sodiu, rezultând niște pietricele albe care se încălzesc, după care vaporii emanați sunt aspirați în plămâni. Acestea se numesc „crack”, nume provenit de la zgomotul făcut de pietricele când se încălzesc. Pulberea de cocaină poate fi prizată (aspirată pe nas cu ajutorul unui tub subțire), iar dacă se prezintă sub formă lichidă, se injectează intravenos. Efectul cocainei este imediat și se manifestă printr-o stare de euforie care durează 20 de minute. După dispariția efectului, consumatorul resimte o atât de mare cădere încât este tentat să repete doza imediat pentru a restabili senzația anterioară.
Când cei dependenți de cocaină încearcă să renunțe la acest drog, intervin stări de depresie care se pot înlătura doar prin reluarea consumului. Cei ce consumă cocaină declară că folosirea drogului este mult mai importantă decât hrana, sexul, prietenii, familia sau locul de muncă. Principala lor problemă este cum să înlăture efectele neplăcute ale lipsei drogului și numai acest lucru ne-ar putea convinge să nu îl folosim.
Efectele cocainei asupra psihicului includ în mod obișnuit paranoia, delirul de persecuție, halucinațiile vizuale, auditive și tactile, creșterea numărului de acte iraționale, nervozitatea, neîncrederea, depresia și lipsa motivațională. Datorită solicitării sporite a inimii din timpul consumului de cocaina, persoanele cu probleme cardiovasculare, cum ar fi hipertensiunea arterială, sunt mult mai expuse unor traumatisme fatale. Există rare cazuri de hemoragii cerebrale (sângerări în interiorul creierului) datorate unor creșteri acute ale tensiunii arteriale.
Dacă este administrată intravenos, seringile nesterile pot cauza diverse boli cum ar fi hepatita virală B, septicemia, miocardita, endocardita și SIDA.
Frunzele de coca sunt utilizate ca stimulent ușor, eliminând senzațiile de foame și oboseala. Ele conțin între 0,5 și 1% cocaină. Cocaina este principalul alcaloid al frunzelor de coca și poate fi extras printr-un proces chimic.

Opiul și derivații săi


Opiul este un produs natural care se extrage din capsulele de mac din specia Papaver somniferum, care nu au ajuns la maturitate. Rezultă un latex alb care, în contact cu aerul, devine brun și se întărește. La origine opiul, ca „drog creator al păcii”, se mânca sau se bea sub formă de infuzie iar ulterior se fuma. Astăzi, majoritatea opiului produs în lume se transformă în morfină, codeina și heroină.

Morfina


Morfina este un stupefiant analgezic, fiind principalul analgezic al opiului. Are și efect narcotic. Este o pudră albă, solubilă în apă, cu gust amar. Timp de peste 100 ani a fost considerat ca fiind cel mai puternic analgezic cunoscut din lume. În scopuri terapeutice, morfina se administrează oral sau prin injecții, efectul ei fiind mult mai puternic decât al opiului.

Codeina


Este un alcaloid izolat din opiu, însă efectele sunt mai slabe decât cele ale morfinei. Toxicomaniile provocate de codeină sunt rare, deoarece este nevoie de doze foarte mari, administrate perioade lungi. Se folosește ca tratament mai ales în calmarea tusei și ca analgezic.

Heroina


Heroina, PCP (phencyclidine), afectează memoria, percepția, puterea de concentrare și judecata și poate declanșa comportament violent și psihoze. Este un stupefiant semisintetic, extras din morfină. Este o pudră a cărei culoare variază între maro închis și alb, având miros specific, asemănător oțetului. Cea mai populară formă este cea închisă la culoare, care este vândută în pachete mici de celofan sau folii sau în biluțe din același material. Este o substanță puternic toxicomanogenă, acționând direct asupra sistemului nervos central.
Cel mai periculos și care duce la dependența cea mai puternică dintre narcotice este heroina. Constituie în multe țări o problemă majoră, nu numai pentru faptul că duce extrem de rapid la dependență și este foarte periculos, dar împreună cu cocaina și metamfetaminele deseori stau la bază unor acte criminale precum spargeri, jafuri, furturi, prostituție, pentru a-și întreține obiceiul.
Efectul heroinei este puternic și riscurile sunt și mai mari dacă se asociază cu alte droguri, precum ar fi alcoolul. Efectele heroinei variază și consumatorii găsesc dificil să descrie și să prezică ce se întâmplă sau se poate întâmplă odată ce s-au drogat. PCP poate cauza nebunie temporară, comportament violent și psihoză. Consumatorii vor fi adesea deziluzionați de capacitățile lor și de ceea ce pot să facă. Ei cred că pot face lucruri extraordinare. Au fost nenumărate situații în care consumatorii de heroina au sărit de pe clădiri crezând că pot zbura. Deși producția de heroină este ilegală în aproape toate țările lumii, aceasta există în continuare. Uneori poate nici nu este PCP, dar este tot o formă letală a acestui drog. Consumatorii nu pot fi niciodată siguri de ceea ce cumpără, așa ca de fiecare dată își riscă viața. Drogurile ilegale sunt definite în termenii dați de formulele lor chimice. Pentru a ocoli aceste restricții legale, chimiștii care se ocupă cu așa ceva modifică structura moleculară a drogurilor interzise prin lege pentru a produce droguri similare. Aceste droguri pot fi chiar mai puternice decât cele pe care le copiau inițial. DMA (ecstasy) este drog „imitație” de care se abuzează. O întreagă familie de droguri sintetice sunt prezentate ca heroină sintetică. Cea mai reprezentativă dintre acestea este fentanyl-citratul, numit și „Alb de China”, care este de câteva ori mai puternic decât heroina și a cauzat multe victime printre dependenți, fiind folosit în același mod ca și heroina.
Cea mai folosită cale de administrare a heroinei este cea injectabilă. Pudra poate fi inhalată sau fumată. Accesoriile folosite pentru injectarea heroinei includ ace hipodermice, bile mici de bumbac pentru filtrare, apa și linguri, capace de sticla folosite pentru lichefierea heroinei. Accesoriile pentru inhalarea sau fumatul heroinei includ lame de ras, paie și pipe.
Efecte:
Starea de „high” durează în mod obișnuit 4-6 ore. Sub influența heroinei pupilele sunt contractate, pleoapele sunt căzute, apare depresie, apatie, descrește activitatea fizică și apare o stare de rău. Un consumator frecvent poate să moțăie sau aparent să doarmă și deseori își scarpină sau atinge fața și nasul. Efectele heroinei constau și în diminuarea generală a activității respiratorii și cardiovasculare, diminuarea acuității vizuale precum și într-o estompare a reflexelor pasive. Injectată intravenos, heroina poate provoca pneumonie și poate avea efecte secundare. Doze mai mari de heroina pot induce somn, vomă și respirație superficială și încetinită, tegumente umede, convulsii, comă sau moarte.

Barbituricele


Constituie o categorie de droguri derivate de la acidul barbituric, iar compușii pot avea o acțiune de durată lungă, medie sau scurtă. Derivații barbiturici se prezintă de obicei, sub formă de capsule și comprimate, dar uneori sunt vândute și sub alte forme.
Se folosesc adeseori pentru a amplifica efectul heroinei și pot da senzația de destindere și de bună dispoziție, cu perioade de reacție mult mai mari decât de obicei. Renunțarea bruscă la acest drog poate provoca chiar și decesul persoanei respective. Barbituricele au fost în trecut unele din cele mai folosite droguri ce deprimă centrii nervoși. Au fost unele din cele mai răspândite medicamente prescrise pentru inducerea relaxării și a somnului. Ele pot fi obținute în mod legal, fiind prescrise de către medic, sau de pe piața neagră.


Cele mai folosite barbiturice sunt:
- Amobarbital
- Ciclobarbital
- Fenobarbital
- Tiopental
- Seconal



Efectele fizice ale barbituricelor seamănă cu cele ale intoxicațiilor alcoolice, vorbire greoaie și dezorientare.
O supradoză poate duce la dilatarea pupilelor, respirație superficială, tegumente umede, slăbire, puls accelerat, comă și moarte.

Tranchilizantele


Sunt prescrise de către medici în cazuri de anxietate sau tensiune nervoasă, iar în unele cazuri ca somnifer. Tranchilizantele majore se folosesc în tratarea unor tulburări mentale grave și sunt substanțe antipsihotice. Cu toate că sunt destinate administrării sub formă de pastile, narcomanii le injectează. Tranchilizantele diminuează foarte mult activitățile care necesită concentrarea, pot duce la agresivitate. Atunci când sunt asociate cu alcool pot să ducă chiar la moarte. Exemple de tranchilizante: diazepamul, medazepamul, meprobamatul, nitrazepamul, bromazepamul, oxazepamul. Chiar și sub formă de medicamente administrarea lor trebuie să fie limitată în timp, deoarece dau dependență fizică și psihică.

L.S.D.


Este un drog halucinogen care acționează asupra sistemului nervos central, producând modificări ale dispoziției și percepției, mergând până la iluzii senzoriale și chiar halucinații. Efectul se poate întinde până la pierderea contactului real și la schizofrenie. L.S.D.-ul se prezintă în mod obișnuit sub forma unui lichid incolor, inodor și insipid, sau sub formă de pudră casantă ori mici pilule și comprimate albe sau colorate. 


Ecstasy


Se mai găsește și sub denumirea de „E”, M.D.M.A. sau „X.T.C.” și este sub forma de tablete sau capsule diferit colorate, care au imprimate pe ele figuri diferite (tauri, câini, delfini, trifoi, etc.) și rar sub forma de pulbere sau lichid, fiind un derivat al amfetaminelor.
Efectul drogului, așa-numită „călătorie E” este descris de către consumatori în termenii cei mai favorabili: modifică percepția - în special a muzicii, conferă o senzație de fericire, armonie și afecțiune. Acest drog provoacă distrugeri de lungă durată în creier - prin lipsă acută și persistentă de serotonina, terminațiile nervoase atrofiindu-se, în special în centrele senzoriale. Foarte periculoasă este asocierea acestui drog cu altele, precum alcoolul sau L.S.D.
Efectele pe termen scurt specifice pentru ecstasy sunt senzația de gât și gura uscate, transpirație excesivă și creștere a presiunii sângelui pentru că reține apa în organism. Tot consumând lichide, se produce „umflarea” celulelor, afectând astfel și creierul, iar moartea poate surveni imediat.  Drogurile în general, reduc senzația de foame și oboseala și stimulează abilitatea de coordonare a corpului. Așa și ecstasy. Consumatorul se va simți relaxat și în completă armonie cu toți prietenii și cu tot ceea ce îl înconjoară. După acestea apare însă tahicardie, hipertensiune arterială, vărsături, coma cu convulsii, cu mare pericol pentru viața consumatorului.
Supradoza: Consecințele supradozei la ecstasy n-au fost explorate în totalitate încă, dar surse sigure indică posibilitatea dereglării activității inimii, temperatura corpului foarte ridicată, care duc la moartea consumatorului.
Consumul frecvent și pe termen îndelungat poate conduce la stări de frică, panica și confuzie. Este unul din cele mai periculoase droguri.

Canabisul


Din canabis (cânepa indiană) se extrage hașișul și marijuana, substanțe cu efect identic. Hașișul este mai tare și se obține din rășină acestei plante, iar marijuana din frunzele și florile plantei. Vorbim mai departe despre marijuana, aceasta având vechime mai mare în folosire și consumul ei are simptomatologie identică cu consumul de hașiș. 
De-a lungul timpului marijuana a fost folosită în diferite culturi pentru schimbarea stării de spirit, a percepției, cu alte cuvinte pentru a atinge o treaptă mai înaltă de conștientizare. Efectele sale variază de la mărirea capacității creative, până la provocarea experiențelor mistice și la menținerea ridicată a capacităților senzitive. După alcool, marijuana este cea mai populara din așa-numitele „droguri recreative”. Ea a mai fost folosită însă și în alte scopuri. În unele triburi primitive din America de Sud, Africa și India, „cannabis” sau cânepă indiana a fost folosită în cadrul ceremoniilor religioase și în scopuri medicale. Minerii africani obișnuiau să o folosească pentru a le ușura munca dificilă, iar jamaicanii o consumau la sfârșitul zilei pentru a le înlătura oboseala. Ca drog a fost utilizată în diferite părți ale lumii timp de secole, iar în Statele Unite mai ales în secolul XX.
Prima menționare scrisă apare într-o carte de medicină intitulată „Tratat despre plante”, în China secolului al II-lea î. de Hristos, unde era folosită ca anestezic încă de acum 5.000 de ani. Vechii asirieni, perșii, romanii și indienii foloseau acest drog pentru a controla spasmele musculare, pentru a calma durerea, cât și în tratarea indigestiei. Marijuana era folosită curent în medicina tradițională din Africa și Asia. În secolul al IX-lea, asirienii începuseră să o folosească ca tămâie. În secolul al XIX-lea era folosită în tratarea spasmelor musculare, a durerilor de cap, a travaliului, insomniei și a durerilor menstruale. Este încă folosită ca medicament în Orientul Mijlociu și în Asia.

Întrebuințarea medicală a marijuanei


Canabisul și derivatele sale pot fi utile în tratarea glaucomului și a anumitor afecțiuni oculare legate de nervul optic. Altă posibilitate de utilizare este legată de tratamentul stărilor de greață și de vomă, metoda asociată chimioterapiei în cazul pacienților canceroși. Alte medicamente recunoscute ca având acest efect nu au fost la fel de eficiente. În 1973 câțiva pacienți cu leucemie au fumat considerabil marijuana și au descoperit că le reduce starea de greață și că a acționat ca un veritabil stimulent pentru apetit. Scăderea apetitului și scăderea în greutate sunt probleme majore în tratarea pacienților canceroși. Canabisul a fost considerat ca o metoda de tratament și în cazurile de astm, anxietate, convulsii și depresii. Unii cercetători au sugerat că marijuana este și un relaxant muscular, un calmant pentru dureri și un agent ce luptă împotriva durerilor. Comitetul Institutului de Medicina consideră că potențialul terapeutic deținut de marijuana, canabis și derivatele acestora necesită cercetări ulterioare, în scopul de a le explora potențialul în cadrul tratamentelor medicale. Totuși, fără prescripție medicală, potențialele daune asupra organismului depășesc calitățile cunoscute ale acestora.

Efectul marijuanei asupra corpului omenesc


După trei sau patru decenii de studii în acest domeniu, cercetătorii au găsit dovezi referitoare la efectele dăunătoare ale fumatului asupra căilor respiratorii. Fumatul marijuanei este, de asemenea, nociv. Actul fumatului este legat de apariția astmului, bronșitelor, emfizemelor, a afecțiunilor cardiace și a numeroase forme de cancer, vizând în special plămânii. Fumatul este, de asemenea, legat de creșterea complicațiilor din timpul sarcinii și al travaliului. Un copil cu mama fumătoare poate avea o greutate mai mică la naștere decât copilul unei nefumătoare. Fumul țigărilor cu marijuana conține multe dintre substanțele specifice fumului de țigări obișnuite, cum ar fi monoxidul de carbon și gudronul. Pe de altă parte însă, conține și alți ingrediente: marijuana are 50% mai mult gudron decât tutunul, fumul său este încă și mai iritant și are un efect și mai puternic asupra căilor respiratorii superioare (sinusurile și laringele). De asemenea, irită și traheea și bronhiile și cu cât fumul este mai adânc tras în plămâni și reținut la acest nivel mai mult timp, cu atât este mai mare și gradul de intoxicare. Fumul lezează celulele de la nivelul plămânilor responsabile cu apărarea împotriva infecțiilor. Este foarte posibil ca fumatul marijuanei, ca și cel al tutunului, să cauzeze tumori maligne. Există în marijuana ciuperci, bacterii, ierbicide și alte substanțe chimice care pot contamina planta însăși și daună plămânilor sau altor organe. Ierbicidele pot afecta plămânii, inima, ficatul, glandele suprarenale, mușchii, splina și cortexul (acea parte a creierului care „gândește”). Munca inimii este îngreunată. Creșterea numărului de bătăi ale inimii și a presiunii sângelui poate fi comparată cu aceea pe care o suferă o persoană aflată într-o stare de stres extrem. Totodată, presiunea sângelui poate scădea până la valori anormale. Are loc creșterea nivelului de monoxid de carbon și descreșterea nivelului de oxigen. Marijuana afectează, de asemenea, și sistemul imunitar care protejează organismul de infecții. S-a mai descoperit ca această interferează cu celulele care joacă un rol important în lupta împotriva virușilor și cancerului. Folosită ocazional, marijuana poate stimula sau inhiba performanțele sexuale, dar utilizatorii frecvenți se plâng de o descreștere a apetitului sexual. Numărul spermatozoizilor descrește și mobilitatea le este diminuată, ceea ce poate avea importante efecte în fertilitate. Marijuana poate afecta sistemul endocrin care controlează hormonii și metabolismul și poate genera afectări cromozomiale cu apariția de boli congenitale la copii. Este știut că marijuana cauzează modificări asupra chimismului creierului.
Fumatul marijuanei are un spectru larg de implicații și la nivelul comportamentului și stărilor afective. Ea împiedică coordonarea mișcărilor, pierderea abilităților și a funcțiilor perceptuale și senzoriale. Rapidele schimbări de stare pot produce scurte perioade de anxietate, confuzie sau chiar forme asemănătoare nebuniei. În concluzie marijuana este un drog care nu trebuie folosit nici măcar accidental.

Dependența de marijuana


O serioasă amenințare cauzată de utilizarea repetată a oricărui tip de drog, inclusiv marijuana, este folosirea abuzivă a acestuia. Cei ce abuzează de un drog sunt aceia care nu numai că îl folosesc în mod curent, ci cred că nu pot trăi fără el. Această stare este numită „dependență”. O persoană care abuzează de marijuana sau de oricare alt drog, acționează în general astfel datorită unor probleme de natură psihologică. Abuzul de marijuana trebuie tratat în același fel ca în cazul abuzului de oricare alt drog: cu suport psihologic din partea unui personal calificat, cât și din partea familiei și prietenilor. În timp ce unii consumatori de marijuana sunt deschiși în a admite acest lucru, cei mai mulți îl ascund. Este mult mai ușor de recunoscut un prieten sau o rudă consumatoare de marijuana, deoarece putem mult mai ușor observă schimbările de comportament.

Produsele din canabis:
- marijuana
- hașișul
- uleiul de haşiş.

Canabisul afectează:
- memoria de scurtă durată
- logica
- abilitatea de mişcare
- abilitatea de a efectua sarcini complexe ca de exemplu şofatul, mânuirea diverselor aparate.

Canabisul este periculos când este combinat cu alte droguri, cum este alcoolul. Efectele canabisului sunt intensificate deseori într-un mod imprevizibil în aceste combinaţii. Deşi de cele mai multe ori consumatorii de canabis trec la consumul altor droguri, aceasta nu este o regulă.

Dozele mici pot cauza:
- absenta inhibiţiilor
- scăderea capacităţii de concentrare
- creșterea frecvenței cardiace
- injectarea ochilor
- calmare, stare de visare și relaxare
- creșterea apetitului
- tendința de a vorbi și a râde mai mult decât în mod obişnuit
- pierderea capacităţii de coordonare
- concentrarea atenţiei spre un singur lucru, ignorând totul în jur.

Dozele mari pot cauza:
- detașarea de realitate
- schimbătoare fluctuaţii rapide ale stării afective: de la sentiment de încântare la anxietate sau panică
- imagini înşelătoare
- pierderea identităţii
- fantezii, halucinaţii sau imagini distorsionate.

Canabisul și sarcina


Multe dintre droguri afectează fătul, de aceea este recomandat să nu se folosească droguri în timpul sarcinii. Există dovezi că este corelaţie între consumul de canabis la femeia gravidă și greutatea scăzută la naştere a fătului.

Toleranţa și dependența
Consumul frecvent al unor doze mari de canabis poate produce o toleranță moderată. Toleranţa înseamnă că o persoană are nevoie de doze mai mari de drog pentru a ajunge la aceleaşi efecte pe care le avea folosind cantităţi mai mici.
Consumatorii de canabis pot avea o diversitate de probleme de sănătate, sociale, legale, financiare și de comunicare cu ceilalţi, devenind dependenţi de canabis, ceea ce poate duce la fenomene de sevraj moderate, care constau de obicei în simptome asemănătoare gripei.
Numai un procent redus din utilizatori devine dependent de canabis, dar cei care nu sunt dependenţi, pot deveni în timp.
Puţini din cei care consumă în mod ocazional pot să-şi deterioreze în mod serios sănătatea.

Efecte pe termen lung: 
- creșterea riscului de apariţie a bronşitei
- cancer pulmonar (tendinţa de a reţine fumul adânc în plămâni, mai mult decât un fumător obişnuit poate fi mai dăunătoare la utilizatorii sistematici de canabis)
- schimbarea motivaţiei - pierderea energiei și a interesului pentru alte activităţi
- scăderea puterii de concentrare, a memoriei și capacităţii de învăţare - aceste efecte pot dura câteva luni după ce s-a renunţat la consumul de canabis, ele fiind reversibile
- interferența cu producerea de hormoni sexuali - scade apetitul sexual, cantitatea de sperma și ciclul menstrual devine neregulat
- perturbări psihice - pot apare episoade scurte de comportamente psihotice, uneori în forme grave.

Solvenţi, gaze volatile, inhalanţi

Sunt substanţe organice (de obicei hidrocarburi) volatile:
- solvenţi din componenţa adezivilor, lacurilor și vopselelor;
- lichide folosite pentru curăţat: neofalină, benzen, acetonă);
- benzină;
- gazul folosit la umplerea brichetelor.


Metodele de drogare cu aceste substanţe sunt diverse:
- prin aspirarea vaporilor dintr-o pungă de plastic („aurolaci”);
- prin îmbibarea unei ţesături în acele substanţe, apoi aplicarea ţesăturii pe nas și gură.


Efectul este imediat și este asemănător băuturilor alcoolice.
Efectele dorite de consumatori sunt: relaxare, euforie, stare de bine, de desprindere de realitate, de putere, înlăturarea senzaţiei de foame sau frig.
Efectele nocive sunt mai numeroase. În cazul unei intoxicaţii acute, pot să apară următoarele simptome: inflamarea gâtului, alergii cutanate în jurul gurii, naşului său pe obraji (datorită acţiunii toxice a solvenţilor asupra tegumentelor), alergii la nivelul căilor respiratorii, manifestate prin tuse, strănut, rinoree; greaţă, vărsături, dureri de cap, lipsa de coordonare motrică și în vorbire, halucinaţii, confuzie mentală, culminând cu leşin, deces prin stop cardiac sau sufocare (cei care leşina pot vărsa, aspirând vărsăturile în plămâni, aşa numitul sindrom Mendelson sau pneumonie de aspiraţie și astfel pot muri sufocaţi). Pe termen lung, inhalarea de gaze volatile produce toxicitate la nivelul tuturor organelor, cât și scădere în greutate, tulburări psihice grave, deteriorare intelectuală și de comportament.

TOXICOMANUL este persoana care consumă în mod regulat droguri.


SUPRADOZĂ înseamnă introducerea în organism a unei cantităţi de substanţă mai mare decât poate suporta acesta și care poate produce moartea.


EFECTELE drogurilor depind de:
- doza administrată;
- modul de administrare;
- persoana care consumă;
- experienţele anterioare. 


DEPENDENȚA DE DROGURI  

Dependența de droguri reprezintă o utilizare a acestora până la punctul în care utilizatorul nu are altă alegere decât să continue să le folosească. Acest fenomen a avut loc, într-o anumită măsură, de-a lungul întregii istorii, dar practicile agricole moderne, îmbunătățirea accesului la droguri și progresele din biochimie au exacerbat dimensiunile problemei în secolul XX, odată cu introducerea formelor purificate ale agenților biologici activi și odată cu sinteza unor substanțe necunoscute până atunci, cum ar fi metamfetamina și gamma-hidroxibutiratul (GHB).
Capacitatea drogurilor de a crea dependența variază de la substanța la substanță și de la individ la individ. Droguri cum ar fi codeina sau alcoolul, de exemplu, necesită în mod tipic mai multe expuneri până a produce dependență comparativ cu altele cum ar fi heroina sau cocaină. De asemenea, pentru o persoană cu predispoziție psihologică sau genetică la dependența este mult mai ușor să devină dependență.
Dependența de droguri are două componente: dependența fizică și dependența psihologică. Dependența fizică apare atunci când drogul a fost utilizat în mod regulat și organismul s-a obișnuit cu efectele sale. Persoana trebuie să continue să-și administreze drogul pentru a se simți normal, iar dacă întrerupe administrarea vor apare simptome de sevraj. Dependența psihologică apare atunci când, după utilizarea repetată a drogului, și mintea utilizatorului se atașează emoțional de efectele pe care acesta le produce, fie ele producerea de plăcere sau atenuarea durerii, și nu se mai simte în stare să funcționeze fără drog. În absența administrării drogului apare o necesitate imperioasă, adesea determinată sau amplificată de stres. O persoană dependentă poate prezenta doar unul din cele două tipuri de addicție, dar cel mai adesea le prezintă pe ambele.  

Bazele dependenței


Oamenii de știință au ajuns de multă vreme la concluzia că există o bază biologică pentru dependența de droguri, dar mecanismele exacte de apariție au fost abia recent identificate. Se consideră că substanțele cu caracter addictiv produc dependența utilizatorului prin modificarea funcțiilor de recompensă ale creierului, localizate în sistemul dopaminergic mezolimbic acea parte a creierului care perpetuează anumite comportamente cum ar fi aportul alimentar, activitățile sexuale, efortul fizic și relațiile sociale. Substanțele cu caracter addictiv, prin mijloace variate și în diferite grade, fac ca sinapsele acestui sistem să prezinte un exces de dopamină ducând la apariția a scurte episoade euforice.

Deși acestea durează doar câteva minute, se produce și un efect mai de durată la nivelul creierului. Semnalele dopaminergice care apar în mod normal în cadrul sistemului de recompensă conduc la activarea proteinelor destinate să potolească reacția inițială și întrețin o dorință permanenta de a continua comportamentul responsabil. Substanțele addictive produc o eliberare de dopamină mai mare decât normalul, și ca urmare reacțiile subsecvente ale creierului sunt mult exagerate. Cortexul amigdalian, hipocampic și frontal asociază utilizarea drogurilor cu plăcerea intensă și starea de bine; o asociere care este întărită cu fiecare nouă expunere, și care, cu timpul, ajunge să domine gândurile și dorințele normale. Când nevoia de a consuma drogul nu mai poate fi controlată, utilizatorul este considerat dependent. 

MOTIVELE PENTRU CARE TINERII CONSUMĂ DROGURI  

Utilizatorii de droguri sunt în mare măsură copii și tineri. Înfiorător! Am auzit chiar astăzi 14 mai 2004 ca numai în București sunt 12.000 de consumatori de droguri în vârsta de până la 25 de ani, dintre care cca. 8000 în vârstă de până la 14 ani! Cât de groaznică este aceasta situație! Ce se va alege de viitorul acestora?
Aproximativ 75% dintre consumatori sunt băieți. 
Tinerii consumă droguri din mai multe motive:
- dificultăți de comunicare (cu părinții, profesorii);
- lipsa fricii de Dumnezeu manifestată prin teribilism;
- pentru a fi acceptați într-un anturaj, într-un grup, sub influența exercitată de anturaj;
- aprecierea nerealistă a realizărilor personale, mai ales de către părinți, ceea ce îi îndeamnă spre păcatul deznădejdii, care le da sentimentul de inferioritate și inutilitate;
- lipsa de credință în Dumnezeu și chiar de încredere în sine;
- educația în păcate și nu în împlinirea poruncilor lui Dumnezeu din unele familii;
- lipsa virtuții răbdării necazurilor și a ispitelor;
- curiozitatea: diavolul îndeamnă astfel: fă păcatul numai o dată; ia doar odată din drog, să vezi cum este. Apoi spune: mai ia o dată, să nu fii în urma celorlalți. Nu vezi că râd de tine? Ia, că te-ai simțit bine. Și ia a doua oară și astfel e doar un pas până la dependență.
- lipsa unor scopuri, idealuri în viață.
- imitarea modelelor văzute în filme.
Un rol important în preîntâmpinarea consumului de droguri îl au părinții, care trebuie să-și educe copiii corespunzător din punct de vedere moral și spiritual, pregătindu-i pentru a face față realităților dure ale vieții. Atmosfera sănătoasă din familie, dragostea, afecțiunea, comunicarea între părinți și copii, constituie astfel principalul aliat în luptă împotriva acestui flagel.
Fără a se recurge la dramă sau la predică, este bine ca părinții să prezinte copiilor drogurile cu care se pot întâlni, ce efect pot avea asupra lor și care pot fi urmările legale ale consumului de droguri. Drogurile degradează corpul și pot duce la modificări psihice. Majoritatea acestor substanțe au efecte secundare. Drogurile pot fi periculoase sau chiar fatale, mai ales dacă se amestecă sau se iau în mod regulat. Chiar și în doze mici, drogurile reduc controlul asupra mușchilor, măresc timpul de reacție și diminuează concentrarea. Dacă, de exemplu, conduceți mașina, puteți reprezenta un real pericol atât pentru dumneavoastră cât și pentru cei din jur. Categoria drogurilor cuprinde, în mod generic o mare diversitate de substanțe lichide, solide și gazoase, precum medicamentele (amfetaminele și barbituricele, în special), alcoolul, țigările, dar și cele unanim recunoscute ca fiind ilegale (heroina, cocaina, L.S.D. etc.). Dacă în familie s-ar discuta și astfel de probleme, fără îndoială că ar mai scădea numărul consumatorilor de droguri, poate chiar semnificativ.  

SEMNE DUPĂ CARE SE POATE RECUNOAȘTE O PERSOANĂ CARE CONSUMĂ DROGURI  

Există unele indicii care pot sugera ca o persoană consuma droguri:
- schimbarea bruscă a comportamentului ; schimbări recente, vizibile, de personalitate;
- treceri fără motiv de la veselie la tristețe, uneori chiar agresivitate neobișnuită;
- pierderea apetitului alimentar;
- pierderi de memorie, lapsusuri;
- lipsa de coordonare motorie și în vorbire;
- pierderea gradată a interesului pentru școală, munca, hobby-uri, sporturi, prieteni;
- stări de somnolență și apatie necaracteristice;
- dispariția banilor sau a unor obiecte de valoare din casă;
- pete neobișnuite, mirosuri ciudate pe piele sau îmbrăcăminte;
- schimbarea grupului de prieteni, precum și tendința de tăinuire a acestor „prieteni”;
- schimbări importante în programul cotidian, absențe nejustificate de acasă, de la școală sau de la locul de muncă;
- cheltuieli mari și nejustificate;
- urme de înțepături pe corp, mai ales pe mâini;
- halucinații, idei delirante;
- apariția unor obiecte specifice: fiole, seringi, tablete, prafuri;
- ochi iritați, tuse cronică;
- acuzarea unor stări neplăcute în mod frecvent, fără găsirea unor explicații de ordin medical;
- uneori alergii cutanate (blânde pe piele). 
 

Dacă cineva observă o combinație a acestor simptome la o persoană pe care o iubesc sau la care țin, utilizatorul trebuie să fie pus în fața acestora și îndrumat să se trateze.
  
 Adevărul despre droguri
· Drogul nu te face liber
· Drogul este înșelător, produce foarte repede obișnuință
· Drogul nu ușurează comunicarea
· Drogul exclude individul din orice activitate familială și profesională
· Drogul nu rezolvă problemele
· Folosirea drogurilor este o alegere greșită, iar lupta cu stresul vieții de fiecare zi reprezintă o parte inevitabilă a experienței umane, lucru asociat cu dezvoltarea și maturizarea persoanei.  

DE CE CONSUMUL DE DROGURI ESTE PĂCAT?  

Putem spune că din aceleași motive ca și fumatul. Cei care se droghează săvârșesc următoarele păcate:
1. Păcatul sinuciderii, pentru că așa cum am văzut, rapid, consumatorii de droguri își distrug sănătatea lor pogorându-se în iad de vii dacă mor în acest păcat, fără să se pocăiască și să se oprească de la acest păcat. Drogul te scoate dintr-o stare de normalitate, sau de tulburare, te introduce în lumea falsei bucurii, după care te aruncă cu brutalitate în cumplitele chinuri ale iadului, afectând atât sufletul, cât și trupul. Efectele drogului sunt stări false de fericire; deșarte și trecătoare ca toate plăcerile lumii acesteia. Sunt stări viclene și periculoase create de diavoli, cu multă minuțiozitate. Înșelătoria merge până acolo încât una dintre substanțele deosebit de periculoase, heroina, se numește chiar „pudra îngerilor”. Se poate numi și așa, dar a îngerilor negri, a diavolilor. Ei sunt atât de vicleni, încât până la un punct, oferă stări asemănătoare cu cele pe care le dă rugăciunea. Îi oferă consumatorului de droguri, posibilitatea de a ajunge într-un rai fals, după care victima se prăbușește în adâncul întunericului. Aici îl așteaptă stări cumplite de depresie, anxietate, confuzie, delir, asociate cu dureri fizice greu de suportat, după cum am văzut la efectele drogurilor. Modalitatea de a ieși din acest iad? Încă o doza! și încă una! Până când organismul cedează și sufletul se pierde pentru totdeauna în cazul în care moartea vine în urma unei supradoze.
2. Păcatul risipei banilor dați de Dumnezeu, pe ceva nefolositor nici pentru trup, nici pentru suflet: „Pentru ce folosiți arginții voștri pentru un lucru care nu vă hrănește și câștigul muncii voastre pentru ceva ce nu vă satură” (Isaia 55;2).
3. Păcatul profanării trupului, în care locuiește Duhul lui Dumnezeu și care devine prin aceasta patima sălaș al diavolului: „Nu știți oare că voi sunteți templu al lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi? De va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe el, pentru că sfânt este templu lui Dumnezeu care sunteți voi” (1 Corinteni 3;15-17). În fiecare dintre noi există un loc care nu poate sta niciodată gol: ori este plin de Duhul Sfânt împreună cu îngerul cel bun, ori este plin de păcate împreună cu diavolii lor, păcatele alungând pe Duhul Sfânt. Trupul unui toxicoman ajunge o epavă înfiorătoare. Trupul acela pe care Dumnezeu l-a dat pentru a fi „templu al Duhului Sfânt”, devine batjocura diavolului. Am văzut mai sus ce efecte dezastruoase au drogurile asupra sănătății trupurilor noastre.
Impresia că drogul îl salvează pe toxicoman este o mare înșelare, o batjocură a duhurilor necurate. Pentru a scăpa cu adevărat de acest coșmar, toxicomanului îi trebuie multă voință și stăpânire de sine, dar și mult ajutor și înțelegere din partea celor apropiați. Întoarcerea unui toxicoman înseamnă foarte mult, este ca și cum ai reda viața unui om. Un toxicoman scos din ghearele iadului se naște a doua oară. Din punct de vedere spiritual, toxicomania poate fi considerată un fel de posedare de duhuri necurate. În perioada de sevraj, consumatorii de droguri capătă înfățișări diabolice, devin fiare, au manifestări uneori identice cu cele ale demonizaților. În momentele acelea, în ei nu mai există nici un gram de dumnezeire. Nu au milă, nu au dragoste, nu au jenă, iar de răbdare nici nu poate fi vorba. Atunci au un singur scop: obținerea de bani pentru procurarea drogurilor, chiar dacă ar fi să calce toate poruncile lui Dumnezeu. Dacă nu fac rost de bani prin violență, cuprinși de durerile fizice și psihice, se gândesc la sinucidere sau chiar mulți dintre toxicomani, apelează la această metodă considerată de ei scăpare de aceste chinuri. În general, toxicomanii, în perioada de sevraj, nu mai au sentimente. Lovesc fără milă chiar în oamenii care au făcut sacrificii pentru a-i ajuta într-o anumită perioadă a vieții. Sunt marginalizați și de neînțeles tocmai din cauza comportamentului lor. Multora dintre noi le e greu să-i accepte ca pe niște oameni bolnavi. Ei sunt considerați oameni de nimic, oameni pe care nu te poți baza niciodată. Sunt acceptați de anumite grupuri din milă, din obligație sau din interes, dar totdeauna planează suspiciuni asupra lor. Simțind aceste lucruri, toxicomanii, în loc să lupte, cedează, întorcându-se în mijlocul vechilor „prieteni”, hotărâți la început să nu mai consume droguri.
Rugăciunea îți oferă adevărata bucurie și stabilitate, adevărata putere. Efectele rugăciunii vor fi totdeauna purificatoare. Aici există starea de fericire adevărată. Nu drogurile aduc fericirea! La capătul rugăciunii nu vom întâlni niciodată stres, panică și depresie. Aici ne așteaptă credința, nădejdea și dragostea.... Toxicomanii care au încercat și varianta rugăciunii s-au regăsit, și-au eliberat sufletul și au călcat în picioare arvuna dată iadului prin consumul de ierburi ale diavolului. Tot ei au spus: „drogul este o minciună, rugăciunea este adevăr”. Prin rugăciune curată chiar și durerile fizice dispar, chiar și bolile se vindecă. De ce? Pentru că „cele ce sunt cu neputință la oameni, la Dumnezeu sunt cu putință”.
În rugăciune fiind, să nu ne punem încrederea în noi, ci în Dumnezeu. Diavolul ne dă uneori o siguranță de sine foarte mare, mai mare ca nădejdea în Dumnezeu. Mai ales la început, când un consumator de droguri se hotărăște să pună punct acestui lucru, întâlnirea cu vechii prieteni poate fi foarte periculoasă. Focul „poftei” de droguri se aprinde oricum, pentru că diavolul te șantajează cu ceea ce te are la mână. Dar dacă te mai arunci și în mijlocul flăcărilor, atunci sigur te arzi. Unii dintre toxicomani spun: „mă voi întoarce și îi voi convinge să se lase!”. Și asta e viclenia diavolului, căci este așa cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur: „Viclenia diavolului constă în aceea că își ascunde capcanele”. Cel ce a părăsit un anume păcat mai simte dulceața înșelătoare a desfătării. Este de ajuns exemplul personal. Prezența în mijlocul lor este un pericol pentru sufletul abia purificat. Aceasta este o capcană pe care unii o ignoră, uitând că una din sursele prin care ne vin ispitele este lumea, semenii noștri păcătoși. Mirajul înșelător al falsului rai îl acaparează pe toxicomanul abia spovedit, iar diavolului nu-i trebuie mult să-i șoptească: „Mai fă-o odată. Apoi te spovedești și te lași”. Recăderea îl poate întoarce pe drumul pierzaniei, făcându-l să rupă legătura cu duhovnicul și să uite de rugăciune. Tocmai de aceea sfatul duhovnicului trebuie să fie: „Ocoliți locurile și oamenii care ar putea fi prilej de ispită!”  

SFATURI PENTRU TINERI  

- Informați-vă despre droguri.
- Fiți foarte atenți la alegerea prietenilor. „Spune-mi cu cine te însoțești, ca să-ți spun cine ești”, zice un proverb românesc.
- Judecați singuri ceea ce se întâmplă în jurul vostru. Modul de percepere a problemelor nu trebuie să fie întotdeauna identic cu cel al prietenilor.
- Aveți tăria de a vă susține părerile personale.
- Spuneți „NU” cu fermitate și curaj, atunci când este cazul. Vorbiți-le prietenilor despre consecințele consumului de droguri.
- Respingeți propunerile prietenilor de a participa la anumite „acțiuni”.
- Nu absentați de la școală pentru a merge să vă „distrați” cu prietenii.
- Nu vă dovediți „maturitatea” prin consumul de alcool, tutun sau alte droguri.
- Vorbiți cu părinții, fiți sinceri cu ei, spuneți-le imediat dacă vi s-a propus să consumați droguri sau ați fost martorii unor asemenea fapte.
- Nu ezitați să contactați poliția dacă sunteți implicați într-o astfel de problemă - orice întârziere poate agrava consecințele asupra voastră și asupra altora. 
 

SFATURI PENTRU PĂRINȚI  

- Informați-vă despre droguri.
- Fiți un model pentru copiii dumneavoastră. Comportamentul părinților are un mare efect asupra copiilor. Discutați sincer și deschis cu ei. Acest lucru ar putea face ca drogurile să-și piardă atracția de lucru secret, misterios. Evitați prezentarea unei imagini „catastrofale” a consumului de droguri.
- Dacă vă confruntați cu problema consumului de droguri de către copiii dumneavoastră, nu treceți direct la concluzii; e bine să ascultați mai întâi explicațiile copiilor, pentru a cunoaște cauzele care i-au determinat să consume droguri și apoi încercați să le înlăturați sau să-i ajutați pe copii să le înlăture ei înșiși.
- Încercați să cunoașteți cercul de prieteni al copiilor dumneavoastră și modalitățile de petrecere a timpului lor liber. În cazul în care observați prezența unor persoane dubioase în anturajul copiilor dumneavoastră, atrageți-le atenția asupra acestui lucru cu fermitate și tact, fără interdicții, reproșuri și critici.
- Observați atent, dar discret, comportamentul copiilor și sesizați eventualele schimbări negative intervenite în modul lor de viață (nepăsare, irascibilitate, obrăznicie, agresivitate, absențe nejustificate de la școală sau de acasă, cheltuieli mari, deținerea unor sume mari de bani sau a unor obiecte de valoare). Identificați cauzele acestor schimbări și discutați cu ei despre acestea, determinându-i să-și normalizeze comportamentul.
- Mențineți permanent legătura cu școala și interesați-vă periodic despre activitatea școlară a copiilor dumneavoastră, despre rezultatele școlare obținute de către ei. În caz de nevoie solicitați ajutorul instituțiilor specializate (poliție, instituții medicale, organizații nonguvernamentale). Colaborați cu școala, poliția, instituțiile medicale și sociale în derularea unor programe care au în vedere prevenirea consumului de droguri.
- Majoritatea copiilor ajung să consume droguri deoarece au o educație păcătoasă. Copiii fără educație în spiritul împlinirii poruncilor lui Dumnezeu cad ușor în păcate care-i duc la consum de droguri (citiți mai sus capitolul MOTIVELE PENTRU CARE TINERII CONSUMĂ DROGURI). Căutați ca niciodată copiii dvs. să nu aibă vreun astfel de motiv!
  

DROGURILE ȘI LEGEA

LEGEA 143/2000 PRIVIND COMBATEREA TRAFICULUI ȘI CONSUMULUI ILICIT DE DROGURI
Art. 2. - (1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.
(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.
Art. 3. - (1) Introducerea sau scoaterea din țară, precum și importul ori exportul de droguri de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.
 (2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.
Art. 4. - Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deținerea de droguri pentru consum propriu, fără drept, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 5 ani.
Art. 5. - Punerea la dispoziție, cu știință, cu orice titlu, a unui local, a unei locuințe sau a oricărui alt loc amenajat, în care are acces publicul, pentru consumul ilicit de droguri ori tolerarea consumului ilicit în asemenea locuri se pedepsește cu închisoare de la 3 la 5 ani și interzicerea unor drepturi.
 Art. 6. – (1) Prescrierea drogurilor de mare risc, cu intenție, de către medic, fără ca aceasta să fie necesară din punct de vedere medical, se pedepsește cu închisoare de la 1 an la 5 ani.
(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează și eliberarea sau obținerea, cu intenție, de droguri de mare risc, pe baza unei rețete medicale prescrise în condițiile prevăzute la alin. (1) sau a unei rețete medicale falsificate. 





CU FIECARE DOZĂ DE DROG PIERDEM LIBERTATEA DE A FI NOI ÎNŞINE!


  Nu încercați consumul de droguri întrucât veți deveni în mod sigur dependent de ele!

„Cine săvârșește păcatul este de la diavolul, pentru că de la început diavolul păcătuiește”. (1 Ioan 3;8)
„Nu știți oare că voi sunteți templu al lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi?” (1 Corinteni 3;16)
„De va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe el”. (1 Corinteni 3;17)

Share:

Postări recente

Etichete

Statistici