CULTELE MILENARISTE. SFÂRȘITUL LUMII ȘI ÎNVĂȚĂTURA ORTODOXĂ DESPRE ACESTA
În mod tradițional, milenismul, milenarismul sau hiliasmul (de la cuvântul grecesc χίλιον care înseamnă o mie) este speranța în instaurarea unei împărății de 1000 de ani de pace și dreptate pe pământ, pe baza interpretării literale a unor versete din Apocalipsă și din cartea proorocului Daniel.
În această prezentare vom trece peste învățăturile și rătăcirile cu tendințe milenariste existente în până la începutul secolului al 20-lea, în scopul de a prezenta pe cele cu care ne confruntăm în zilele noastre.
Milenarismul a avut o lungă tradiție în eștinismul apusean, apoi a devenit o temă importantă a predicii puritane în Lumea Nouă și în discursul eshatologic al multor secte apărute pe continentul american. Astăzi există trei secte milenariste care au un impact considerabil în Europa și anume: Biserica Adventistă de Ziua a 7-a, Organizația Martorii lui Iehova și Biserica Sfinților Ultimelor Zile (Mormonii).
Au fost identificate două aspecte în manifestarea acestui curent, deși distincția dintre acestea nu este întotdeauna foarte clară. Primul, numit postmilenarism, se caracterizează prin speranța că așa-zisa împărăție a lui Dumnezeu se instaurează progresiv, printr-un proces evolutiv, prin mijloace concrete omenești ca redeșteptarea religioasă sau reformele sociale. Această credință, care dădea oamenilor posibilitatea să lucreze asupra propriului destin și a umanității, presupunea o evoluție liniară a omenirii și o continuitate istorică între ce era înainte și ce va fi după a doua venire a Domnului. Mileniul urma să vină după acest efort uman colectiv. Din contră, premilenarismul promova credința că împărăția lui Dumnezeu intervine ex-abrupto, printr-un proces revoluționar care întrerupe lanțul cauzalităților naturale și istorice. Această intervenție este rezultatul numai al acțiunii divine, fără de care acțiunea omului nu poate nimic și ea survine înainte de instaurarea împărăției.
ADVENTIȘTII
Începutul uneia dintre marile mișcări care există și în vremurile noastre a fost apariția milenarismului adventist, ca urmare a predicii lui William Miller (1728-1849), un predicator baptist, care și-a îndreptat atenția asupra textului din cartea proorocului Daniel capitolul 8, versetul al 14-lea: „Până la două mii trei sute de seri și dimineți; după aceasta templul își va avea din nou rostul lui”, de unde a tras concluzia că Hristos va veni în anul 1843. Miller argumenta că profețiile biblice din cartea lui Daniel și a Apocalipsei erau coduri care puteau fi descifrate. Acestea erau de două feluri: perioadele de timp erau descifrate prin substituirea cu „o zi pentru un an”, în timp ce imaginile reprezentau regate, împărății etc. Folosind această metodă, Miller a identificat o dată de început și anume anul 457 î.Hr., decretul lui Artaxerxes de a se reconstrui Ierusalimul (Daniel 9; 25), la care a adăugat 2.300 ani, obținând anul 1843. Acesta era anul „curățării sanctuarului”, în care el vedea Judecata de Apoi și sfârșitul lumii .
Când prima dezamăgire a venit în 1843, Miller a pretins că a fost o greșeală în trecerea de la anii dinainte de Hristos la era noastră. Pe baza noilor calcule ale liderului adventist Samuel Snow, data sfârșitului a fost mutată peste un an. Când și această profeție s-a dovedit falsă, a urmat cea ce s-a numit „Marea Dezamăgire”, o experiență traumatizantă pentru cei care au crezut și momentul instaurării unei perioade de scepticism, când credințele apocaliptice sunt practic discreditate. Cea mai mare parte a grupurilor milerite formate după eșecul profeției din 1844, au adoptat însă teza avansată de liderul adventist Hiram Edison (1806-1882) și anume că data era justă, dar evenimentul a fost greșit interpretat: în 1844 s-a produs ceva foarte important, dar nu pe pământ, ci în cer, unde Hristos a intrat în partea a doua a Sanctuarului ceresc. Această teză, confirmată apoi prin numeroase viziuni, a stat la baza formării Bisericii Adventiste de Ziua a 7-a. Un alt grup adventist important care s-a format după 1844 a susținut din contră că evenimentul așteptat era just (sfârșitul lumii), dar data nu era bine calculată. Mișcarea născută în jurul ideii că data trebuie recalculată este la origine actualei Organizații Martorii lui Iehova.
Cu toate că mișcarea milerită s-a dispersat ca urmare a „Marii Dezamăgiri”, un mic număr din adepții ai lui Miller au reinterpretat profeția: data de 1844 a marcat începutul judecății în ceruri, deci venirea lui Hristos este aproape. O tânără vizionară, cunoscută ca fiind cu dezechilibre psihice și vrăjitoare, Ellen White, va juca un rol important în confirmarea acestei interpretări; în jurul personalității ei charismatice se va naște Biserica Adventistă de ziua a 7-a și vor lua ființă apoi o serie de instituții educaționale și medicale, puse în slujba răspândirii mesajului că sfârșitul se apropie. Prin măsurile organizaționale, preluarea unor învățături vechi-testamentare cum ar fi: ziua odihnei sâmbăta, diferența între alimentele curate și cele necurate, practicarea zeciuielii, și prin inovațiile doctrinare (doctrina sabatului, manifestarea spiritului profetic, doctrina „curățirii sanctuarului”), adventiștii au raționalizat eșecul profeției din 1844 și au creat cadrul unei vieți ordonate în care se așteaptă sfârșitul.
În România adventiștii au pătruns în a doua jumătate a secolului al 19-lea. Astăzi sunt răspândiți în toată țara, extinderea lor bazându-se mai ales pe plata zeciuielii. Se impun și impresionează prin activitatea caritabilă. Au un post de televiziune, „Speranța TV”, dar și un post de radio, „Vocea Speranței”. Au editura „Viață și Sănătate”, unde tipăresc tot felul de cărți cu ajutorul cărora strecoară în mintea cititorilor idei și concepte pe care doar cei ce sunt buni cunoscători ai învățăturii ortodoxe le depistează ca fiind de origine sectantă. Au un Institut Teologic Adventist (la Cernica), trei licee teologice (Cluj, București și Craiova), Școala postliceală sanitară de la Brăila și mai multe grădinițe și școli în toată țara.
MARTORII LUI IEHOVA
Organizația Martorii lui Iehova este moștenitoarea grupului de „Studenți în Biblie”, fondat de Charles Taze Russell după „Marea Dezamăgire” din 1844. Russell a preluat profeția liderului adventist Nelson Barbour despre venirea lui Hristos în anul 1874. Când această dată a trecut fără să se întâmple nimic semnificativ, profeția a fost spiritualizată în cadrul grupului și formulată astfel: Hristos s-a reîntors cu adevărat pe pământ în 1874, dar sub formă nevăzută și va inaugura mileniul în 1914.
Predicate timp de 30 de ani, aceste profeții au eșuat în 1914 când omenirea trăia începutul primului război mondial, fără ca zorile mileniului să se arate. Istoria Martorilor este marcată periodic de profeții referitoare la instaurarea Împărăției, care aveau ca rol să stimuleze angajamentul membrilor sectei și eforturile prozelite. Începând cu anii 1980, practica identificării și proclamării unor date încărcate de semnificație profetică a fost înlocuită cu practica mai subtilă de a desemna pur și simplu perioade globale în cursul cărora ne putem aștepta la îndeplinirea profețiilor. În 1995, Societatea respingea în sfârșit îndelunga pretenție că sfârșitul urma să aibe loc odată cu generația din 1914.
În învățătura actuală a Martorilor, se afirmă că: împărăția lui Dumnezeu va face sfânt numele Său și va face ca voia Sa să fie pe pământ, așa cum este și în cer. „Isus” nu a fost întronat imediat ca rege, ci de abia în 1914 Iehova i-a dat puterea pe care i-a promis-o. Iehova a ales pe pământ bărbați și femei credincioase pentru ca ei să meargă în ceruri și să domnească cu „Isus” asupra oamenilor. Din momentul în care „Isus” a devenit Rege, el i-a alungat din cer pe satan și pe îngerii răi, de aceea lucrurile merg din ce în ce mai rău după 1914: războaiele, foametea și epidemiile, oamenii care respectă din ce în ce mai puțin legea indică faptul că „Isus” domnește și că acest sistem a intrat în ultimele sale zile. Totuși, în final, „Isus” va judeca oamenii separându-i ca oile de capre. Oile sunt cei ce vor rămâne credincioși lui „Isus” și vor primi viața eternă pe pământ, în timp ce caprele vor fi alungate din împărăția lui Dumnezeu.
Astăzi, pământul este împărțit și divizat în multe țări, fiecare cu propriul lui guvern, unele care se bat contra altora, dar „Împărăția lui Iahve” va înlocui toate aceste guverne umane, și va fi singura care va domina asupra pământului întreg. Atunci nu vor mai fi nici războaie, nici crime, nici violențe, toți oamenii vor trăi împreună în pace și unitate. În timpul celor 1000 de ani ai domniei lui „Isus”, credincioșii vor deveni perfecți și tot pământul va fi transformat în paradis. Hristos a venit deja și este prezent prin toate semnele vremii care au fost profețite. Martorii nu fac altceva decât să modifice tema „răpirii” prin distincția pe care ei stabilesc între „cei aleși” (care odată cu anul 1918 intră direct în cer după moarte) și „celelalte oi” care vor trăi mereu pe un pământ paradisiac.
Martorii lui Iehova sunt considerați astăzi o sectă revoluționară periculoasă care promovează diferențele în raport cu societatea. Ei refuză exercitarea drepturilor cetățenești (dreptul de vot, serviciul militar, salutarea drapelului etc.), practicile medicale (refuzul transfuziei de sânge). Martorii sunt predispuși astăzi unui risc de derivă sectară datorită ideologiei lor radicale, structurii organizatorice autocrate și autoritare, referinței exclusive la propriul lor sistem de înțelegere a lumii. De asemenea, ei promovează, așa cum s-a văzut, un premilenarism apocaliptic care predispune la rândul său spre alunecări. Totuși, în ultimele două decenii au fost puse în evidență anumite încercări de dialog cu autoritățile publice, care iau în discuție alternative pentru serviciul militar sau pentru transfuzia sanguină. Această deschidere poate fi semnul unei lente evoluții spre dezamorsarea contradicțiilor cu societatea.
MORMONII SAU „SFINȚII DIN ZILELE DIN URMĂ”
În jurul anului 1830, în teritoriile „pârjolite” de fervoarea celei de a doua Deșteptări Religioase, viziunile lui Joseph Smith au stat la baza formării Bisericii Sfinților Ultimelor Zile (mormonă). Lui i s-ar fi arătat îngerul Moroni și i-a spus că niște noi revelații se află ascunse pe două plăci de aur. I le descoperă, el le traduce și le publică, după care îngerul i le ia înapoi. „Revelațiile” sunt: „Cartea lui Mormon”, „Perla de mare preț” și „Doctrină și legăminte”. Acestea se adaugă Scripturii, pe care o completează, fiind la fel de valabile și „inspirate”. Smith susținea că între Înălțarea Domnului și secolul al XIX-lea s-a manifestat „Marea Apostazie”, o lungă perioadă în caracterizată prin falși profeți și false doctrine. Însă Dumnezeu a început lucrarea de restabilire a adevărului înainte de advent, mai întâi prin descoperirea și colonizarea Americii și apoi prin restabilirea adevăratei Sale Biserici, care trebuia să pregătească lumea pentru a doua venire a Domnului.
Doctrina mormonă contemporană învață că ziua și ora venirii Domnului rămân necunoscute. Totuși, cei care așteaptă acea înfricoșătoare zi vor putea să citească „semnele” vremii. Acestea se văd în anarhie socială, violență politică sau decăderea morală. La sfârșit, națiunile se vor prăbuși într-o perioadă de confuzie fără precedent, libertatea și dreptatea vor rămâne numai între așa-zișii „sfinți”. Două evenimente importante vor pregăti venirea Domnului și anume adunarea evreilor în Ierusalim, unde vor reconstrui templul și vor accepta Evanghelia, în timp ce „sfinții” vor construi Noul Sion pe continentul american. Înainte de a doua venire a Domnului, va avea loc marele conflict al ultimelor zile, numit „bătălia Armaghedonului” , precum și trei arătări ale lui Hristos, odată pe Muntele Măslinilor pentru evrei și de două ori în America pentru „sfinți” . După aceste trei apariții, va avea loc învierea drepților și ridicarea sfinților de pe pământ pentru a se întâlni cu Domnul pe norii cerului, mileniul, a doua înviere și Judecata de Apoi.
Mileniul este perioada de pace și dreptate, situată între cele două învieri, când Hristos va domni personal pe pământ cu sfinții Săi, când pământul va fi reînnoit și va primi slava paradisiacă, când corupția, moartea și boala vor înceta, când împărăția lui Dumnezeu pe pământ va fi restabilită în toată slava, frumusețea și perfecțiunea ei . În timpul mileniului, va continua viața obișnuită: se vor naște copii, vor fi recolte, se vor construi orașe, oamenii vor continua să se preocupe de nevoile lor și toți oamenii vor ajunge să cunoască „adevărata Evanghelie”. Odată cu adventul, această împărăție a lui Dumnezeu pe pământ va exercita jurisdicția politică și religioasă asupra tuturor oamenilor. La sfârșitul mileniului, satana va fi dezlegat pentru o scurtă perioadă de timp, va ridica armatele sale împotriva lui Adam-Mihail și a armatei drepților. După acest conflict, satan va fi învins definitiv și va urma judecata de apoi, când Hristos, va chema alături de El drepții Vechiului Testament, apostolii și membrii primei președinții ai bisericii mormone.
Astăzi, Biserica mormonă învață că pământul în timpul mileniului va fi locuit de cei ce merită gloria terestră, fie că sunt mormoni sau nu. „Isus” Hristos va domni personal pe pământ, dar aceasta nu trebuie înțeles literal, printr-o prezență continuă a Domnului în tot cursul mileniului. Cred în „Isus” și Sfântul Duh, țin duminica, au posturi, dau zeciuieli și consideră că toți oamenii, inclusiv morții, trebuie botezați, pentru a nu rămâne în „închisoarea spirituală”. Fac un prozelitism intens în toată lumea, pentru a atrage cât mai multe nume la „cimitirul nemuririi” și „cartea vieții” din Salt Lake City. Promovează conceptul „căsătoriilor eterne” – inclusiv de tip poligam – cu un mare respect pentru femei, care aparțin soțului pentru veșnicie. Poligamia la mormoni este prezentată, mai nou, ca o umbră a trecutului, cauzată de interdicția de a se căsători fetele mormone cu necredincioși. Se pare că fenomenul a fost eradicat în prezent, dar în trecut a fost la originea mai multor conflicte. În România pătrund încă din 1899, fiind înregistrați legal în 1993. Desfășoară un prozelitism intens în locuri publice, prin misionari bine pregătiți, tineri, elegant îmbrăcați, cu ecusoane în piept. Oferă literatură: Cartea lui Mormon, Povestiri din cartea lui Mormon (pentru copii, bogat ilustrată). Organizează cursuri gratuite de limba engleză. Oferă „ajutoare” materiale și se implică în proiecte sociale. Cu toate acestea, visul milenial nu a fost abandonat și mormonii continuă să observe cu atenție semnele care preced vremurile din urmă: în primul rând, predicarea adevărului prin strădania zecilor de mii de tineri mormoni care au început evanghelizarea planetei; în al doilea rând este vorba de degradarea planetară, atât la nivel ecologic, cât și moral, care este semnul incontestabil al apropierii Judecății.
ÎNVĂȚĂTURA ORTODOXĂ DESPRE SFÂRȘITUL LUMII ȘI A DOUA VENIRE A MÂNTUITORULUI HRISTOS
Eshatologia ortodoxă (termen care provine de la cuvântul grecesc έσχατον care înseamnă sfârșit, ultimul, cele din urmă) cuprinde învățătura nu numai despre sfârșitul individual, ci și despre toate evenimentele care se vor petrece la sfârșitul lumii și anume: venirea a doua a Domnului Hristos sau Parusia și semnele ei premergătoare; schimbarea lumii acesteia în noua ei formă desăvârșită; învierea obștească a morților și schimbarea trupurilor celor vii; judecata obștească; eliberarea firii din robia stricăciunii și înnoirea ei; trecerea pentru veșnicie a celor buni în fericirea raiului și a celor răi în chinurile iadului.
În cadrul acestei învățături, morală creștină apreciază faptele omenești atât în raport cu folosul lor pentru viața pământească, cât mai ales în funcție de folosul lor pentru viața viitoare. Biserica învață că viața pământească a credincioșilor este o premisă a celei cerești, că orice gând, vorbă și faptă își vor primi dreapta răsplată în viața viitoare; că moartea fizică a omului este doar o despărțire vremelnică a sufletului de trup și că, prin învierea morților și prefacerea viilor, la a doua venire a lui Hristos, toți credincioși vor intra într-o stare nouă, neschimbătoare și fără de sfârșit.
În preocupările eshatologice ale creștinului, intră astfel mai întâi grija pentru sfârșitul apropiat al vieții sale pământești: decesul fizic, pe care Sfânta Scriptură îl considera pedeapsă și urmare a păcatului strămoșesc (Romani 5; 12) și poarta de intrare în viața cea veșnică. De aceea Biserica povățuiește pe credincioși că, mai înainte de a se preocupa de venirea a doua a Domnului și de Judecata de Apoi, să se îngrijească de cel mai apropiat moment eshatologic: cel individual, care este totodată și cel mai important moment de răscruce din viața fiecăruia, și anume de despărțirea sufletului de trup. Ea îndeamnă pe credincioși să se pregătească din vreme pentru întâlnirea cu Hristos la judecata particulară, care urmează îndată după moarte.
Ceea ce ne-a descoperit Domnul Hristos cu privire la Parusia Sa, este doar faptul că El va veni pe neașteptate, așa cum a venit potopul pe vremea patriarhului Noe, cum vine furul în puterea nopții și cum iese fulgerul de la răsărit și se arată până la apus. Aceste precizări se găsesc în Sfânta Evanghelie de la Matei capitolul al 24-lea. Cea mai importantă precizare făcută de Mântuitorul Hristos în versetul 36 al acestui capitol din Sfânta Evanghelie de la Matei este aceea că „de ziua și de ceasul acela nimeni nu știe, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.” Deși este foarte clară și exactă, după cum constatăm de-a lungul istoriei, precizarea Mântuitorului a fost ignorată de mulți. Tot în scopul precizării faptului că data sfârșitului lumii este cunoscută doar de Dumnezeu, Sfântul Apostol Pavel mai scrie în Epistola întâi către Tesaloniceni la capitolul al 5-lea: „Iar despre vremi și despre ani, fraților, nu aveți trebuință să vă scriem, pentru că voi înșivă știți bine că ziua Domnului va veni ca un fur noaptea” (I Tesaloniceni 5; 1-2). La fel scrie și Sfântul Apostol Petru: „Iar ziua Domnului va veni ca un fur” (II Petru 3; 10).
Tot în Sfânta Evanghelie de la Matei capitolul al 24-lea se mai găsesc și indicații generale cu privire la câteva din semnele premergătoare Parusiei Sale:
1. Predicarea Evangheliei la toate popoarele: „Și se va propovădui această Evanghelie a împărăției în toată lumea spre mărturie la toate neamurile; și atunci va veni sfârșitul” (Matei 24; 14). Din această profeție nu rezultă că Evanghelia va fi primită de toate popoarele, ci că va fi vestită la toate popoarele din lumea întreagă. De asemenea din această profeție nu rezultă nici faptul că sfârșitul lumii va veni îndată ce Evanghelia va fi propovăduită la toată lumea.
2. Ivirea de prooroci, taumaturgi și hristoși mincinoși între creștini, înmulțirea fărădelegii și răcirea iubirii frățești între credincioși. Despre acestea Mântuitorul spune: „Și mulți prooroci mincinoși se vor scula și vor amăgi pe mulți. Iar din pricina înmulțirii fărădelegii, iubirea multora se va răci” (Matei 24; 11-12), iar Sfântul Apostol Pavel spune: Și aceasta să știi că, în zilele din urmă, vor veni vremuri grele. Că vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginți, lăudăroși, trufași, hulitori, neascultători de părinți, nemulțumitori, fără cucernicie, lipsiți de dragoste, neînduplecați, clevetitori, neînfrânați, cruzi, neiubitori de bine, trădători, necuviincioși, îngâmfați, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dumnezeu, având înfățișarea adevăratei credințe, dar tăgăduind puterea ei” (II Timotei 3; 1-5). Această lepădare a multora de credință este menționată tot de acest Apostol în Epistola a doua către Tesaloniceni la capitolul al 2-lea, unde el zice: „Căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credință” (II Tesaloniceni 2; 3).
3. Multe și mari schimbări în rău ce vor avea loc în natură și între oameni, cum ar fi: întunecarea soarelui, căderea aștrilor, perturbări grave în legile naturii, războaie și zvonuri de războaie.
4. Arătarea pe cer a „semnului Fiului Omului”, adică a Sfintei Cruci.
În afară de aceste semne ale sfârșitului lumii, trebuie să mai menționăm și alte semne, prezente în Sfânta Scriptură, și anume:
1. Convertirea poporului evreu la creștinism. Acest eveniment important a fost proorocit încă din Vechiul Testament de către proorocul Osea astfel: „După aceasta, fiii lui Israel se vor întoarce la credință și vor căuta pe Domnul Dumnezeul lor, și pe David, împăratul lor, iar la sfârșitul zilelor celor de pe urmă se vor apropia cu înfricoșare de Domnul și de bunătatea Lui” (Osea 3; 5). Convertirea poporului evreu la creștinism este menționată de Sfântul Apostol Pavel și mai clar în Epistola către Romani la capitolul al 11-lea, unde el zice: „Pentru că nu voiesc, fraților, ca voi să nu știți taina aceasta…, că împietrirea s-a făcut lui Israel în parte, până ce va intra tot numărul neamurilor. Și astfel întregul Israel se va mântui, precum este scris: «Din Sion va veni Izbăvitorul și va îndepărta nelegiuirile de la Iacov; și acesta este legământul Meu cu ei, când voi ridica păcatele lor»” (Romani 11; 25-26).
2. Venirea pe pământ a lui Enoh și Ilie. În cartea Apocalipsei la capitolul al 11-lea se spune că ei sunt cei doi martori ai Domnului care au fost ridicați cu trupul la cer și care vor fi trimiși înapoi pe pământ timp de 1260 de zile, pentru a predica oamenilor pe Hristos. Ei vor fi uciși, dar după trei zile și jumătate vor învia, iar peste cei care s-au bucurat de moartea lor va cădea frică mare (Apocalipsă 11; 3-11).
3. Venirea în lume a lui Antihrist, personaj religios sinistru, numit „omul păcatului”, „fiul pierzării”, „cel fără de lege”, care va săvârși minuni false, se va instala la conducerea Bisericii și se va da pe sine însuși drept Dumnezeu suprem, cerând credincioșilor adorare, precizări care apar în Epistola a doua către Tesaloniceni la capitolul al 2-lea, unde Sfântul Apostol Pavel zice: „Potrivnicul, care se înalță mai presus de tot ce se numește Dumnezeu, sau se cinstește cu închinare, așa încât să se așeze el în templul lui Dumnezeu, dându-se pe sine drept dumnezeu…, pe care Domnul Iisus îl va ucide cu suflarea gurii Sale și-l va nimici cu strălucirea venirii Sale. Iar venirea aceluia va fi prin lucrarea lui satan, însoțită de tot felul de puteri și de semne și de minuni mincinoase și de amăgiri nelegiuite” (II Tesaloniceni 2; 4, 8-10). Despre Antihrist, Sfântul Evanghelist Ioan spune: „Copii, este ceasul de pe urmă, și precum ați auzit că vine Antihrist, iar acum mulți antihriști s-au arătat; de aici cunoaștem noi că este ceasul de pe urmă” (I Ioan 2; 18). Mântuitorul îl numește pe Antihrist „urâciunea pustiirii” (Matei 24; 15), iar în capitolul al 13-lea al Apocalipsei Antihrist este numit „fiara”, care „Îi silește pe toți, pe cei mici și pe cei mari, și pe cei bogați și pe cei săraci, și pe cei slobozi și pe cei robi, ca să-și pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte, încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei. Aici este înțelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Și numărul ei este șase sute șaizeci și șase” (Apocalipsă 13; 16-18).
Ținând seama de cele cuprinse în Scriptura Noului Testament, ne putem face o imagine despre modul în care se va petrece Parusia Domnului. La apariția pe cer a semnului Fiului Omului (Matei 24; 30) și la sunetul arhanghelului din trâmbița lui Dumnezeu (I Tesaloniceni 3; 16), precum și la glasul Fiului lui Dumnezeu (Ioan 5; 28), Domnul se va pogorî din cer îmbrăcat în slavă și cu putere multă, înconjurat de îngerii Săi (Matei 24; 30). El va veni în același trup preamărit cu care a înviat și S-a înălțat la cer (Fapte 1; 11). În aceeași clipă se va produce prefacerea lumii sau schimbarea chipului lumii acesteia (II Petru 3; 12-13), învierea morților și schimbarea trupurilor celor vii (I Tesaloniceni 4; 16-17, I Corinteni 15; 51). Revenit pe noul pământ, Domnul se va așeza pe scaunul de judecată, fiind înconjurat de îngeri, de apostoli și de sfinți (Matei 19; 28, Luca 22; 30, I Corinteni 6; 2).
Am menționat mai înainte că schimbarea chipului acestei lumi sau prefacerea ei, a doua venire a Domnului și învierea morților se vor petrece oarecum deodată: lumea se va preface cu iuțeală de fulger, din pământul transfigurat vor învia trupurile morților, iar ale celor vii se vor schimba și deodată cu acestea va avea loc Parusia. De fapt, atât cauza prefacerii lumii, cât și a învierii morților va fi a doua venire a Domnului. Dacă Sfântul apostol Petru spune că în ziua Domnului „stihiile lumii vor arde” (II Petru 3; 10), aceasta înseamnă că lumea înnoită, transfigurată, numită de Apostol „ceruri noi și pământ nou” (II Petru 3; 11) trebuie să fie precedată de descompunerea lumii actuale, în scopul de a se curăți și înnoi, așa după cum și oamenii trebuie să treacă prin moarte și putrezire, pentru a învia cu trupurile înnoite. Lumea astfel înnoită, va fi locașul potrivit pentru trupurile nestricăcioase și nemuritoare. Acestea sunt cele două însușiri pe care le vor avea toate trupurile înviate. Trupurile păcătoșilor vor avea aceste însușiri pentru a putea suporta chinurile iadului fără să sufere nici o vătămare. Trupurile drepților vor fi asemenea trupului Mântuitorului Hristos după Înviere și, pe lângă însușirile de nestricăcioase și nemuritoare, vor avea și alte însușiri: vor fi pline de putere, duhovnicești, cerești, pline de slavă, înfricoșătoare.
Pe noi, cei ce trăim aproape sau poate chiar la începutul vremurilor premergătoare venirii lui Antihrist, Sfântul Nil Cavsocalivitul sau Athonitul, prin proorociile sale despre aceste vremuri, ne aduce în fața unor realități contemporane pe care le trăim, el făcând legătura între cele spuse în Sfânta Scriptură despre vremurile cele din urmă, semnele lor și aceste realități.
Sintetizate, aceste proorocii sună astfel:
„Când se va apropia vremea venirii lui Antihrist, se va întuneca mintea omului de toate patimile cele trupești ale curviei, și foarte mult se va înmulți necredința și fărădelegea. Atunci omul va deveni de nerecunoscut, schimbându-se fețele oamenilor, și nu se vor mai cunoaște fețele bărbaților de ale femeilor, pentru nerușinata îmbrăcăminte și a părului din cap.
Oamenii din vremea aceea se vor înrăi ca niște fiare sălbatice, fiind înșelați de Antihrist. Nu vor da respect părinților și celor mai bătrâni, iar dragostea va pieri. Păstorii creștinilor, arhierei și preoți vor fi oameni cu slavă deșartă, afară de prea puțini, cu totul nerecunoscând calea din dreapta de cea din stânga.
Atunci se vor schimba obiceiurile și tradițiile creștinilor și ale Bisericii. Curăția va pieri de la oameni și va stăpâni fărădelegea. Minciuna și iubirea de argint vor ajunge la cel mai înalt grad și va fi vai de cei care vor aduna bani. Curviile, preacurviile, sodomiile, hoțiile și omorurile, în vremea aceea, vor fi pe toate drumurile. Pentru săvârșirea acestor mari păcate, oamenii vor fi lipsiți de darul Sfântului Duh, pe care l-au primit la Sfântul Botez, precum și de mustrarea conștiinței. Bisericile lui Dumnezeu vor fi lipsite de preoți credincioși și evlavioși și va fi vai de creștinii care se vor afla în lume, căci își vor pierde cu totul credința, nevăzând la nimeni lumina cunoștinței.
Atunci se vor duce la locurile ascunse și sfinte (mănăstiri și schituri), ca să găsească mângâiere sufletului de multele tulburări și ispite pe care le vor întâmpina zilnic; dar ușurare nu vor găsi, căci peste tot vor fi piedici și sminteli. Și toate acestea se vor face pentru că Antihrist va stăpâni peste tot, va domni în toată lumea, va face semne și minuni cu înșelăciune și va înșela pe oameni cu viclenie, ca să născocească și să vorbească unul cu altul de la un capăt al pământului la celălalt. Atunci vor zbura prin aer ca păsările și vor înota prin adâncul mării ca și peștii.
Și toate acestea le vor face oamenii, trăind în tihnă, necunoscând că acestea sunt înșelăciunile lui Antihrist. Și așa de mult va înainta știința vicleanului, ca să înșele prin nălucire pe oameni, pentru a nu mai crede în Dumnezeu Cel în Sfânta Treime închinat.
Atunci, văzând Prea Bunul Dumnezeu pierzania neamului omenesc, va scurtă zilele pentru cei puțini care se vor mântui; că se va sili Antihrist cu slugile sale să înșele - de va fi cu putință -, și pe cei aleși. Atunci fără de veste va veni sabia cu două tăișuri și va omorî pe înșelătorul și pe cei ce-i slujesc lui.
Când se va înmulți fărădelegea se vor aduna toate păcatele și fărădelegile lumii și se vor încuiba într-o necurată fiică a desfrânării, care va fi lăcaș al preacurviei, mama a tuturor fărădelegilor și a spurcatului Antihrist și va fi o femeie necurată și preaîntinată în toată viața ei.
În această femeie prea desfrânată se vor aduna toate fărădelegile lumii, din care se va naște fiul pierzării, Antihrist. Din pricina lipsei harului Duhului Sfânt de la oameni, pentru păcatele lor, se vor aduna în pântecele ei toate fărădelegile oamenilor.
După nașterea lui Antihrist va veni toată lipsa în lume. Întâi, va lipsi dintre oameni dragostea, unirea, curăția și frica lui Dumnezeu. Orașele vor fi lipsite de păstori și de povățuitori credincioși. Bisericile lui Dumnezeu vor fi lipsite de episcopi, de duhovnici și de preoți evlavioși, așa cum au început încă de pe acum a lipsi.
La urmă se va arăta și necuratul Antihrist, după creșterea vârstei lui, și se va umplea de sataniceasca putere, ca să facă semne și minuni cu vrăjitoriile lui înaintea oamenilor pătimași. Dar peste oamenii cei sfinți nu va avea nici o putere să-i amăgească cu vrăjile lui, ci numai pe cei întunecați de patimi.
La început se va arăta blând, ca să plece popoarele la înșelăciunea lui, și să-l pună împărat. De asemenea, se va arăta cu pace și smerenie, ca să i se închine toți, fiindcă hrana lui Antihrist este tulburarea oamenilor; căci, când se vor tulbura oamenii, atunci el se va bucura. Lumea se va tulbura prin uitarea credinței și lipsa fricii de Dumnezeu. Căci atunci vor stăpâni în lume desfrânarea, preacurvia, sodomia, iubirea de avere, iubirea de bani, pomenirea de rău, zavistia, uciderea de oameni, beția, avortul, stricarea familiei și celelalte greutăți. Toate acestea vor cuprinde întreg pământul și vor stăpâni toate orașele și satele, pentru că nu se va găsi atunci alt om vrednic să împărăteasca lumea.
Atunci când vor păcătui toți oamenii, vor crede că își lucrează mântuirea lor. Atunci, în vremea lui Antihrist, se vor defăima Bisericile lui Dumnezeu și Sfânta Evanghelie și va fi multă lipsa în lume. Adică: semne și arătări de la Dumnezeu, foamete îndoită, atât de hrană trupească cât și sufletească și de învățătura dreptei credințe. Căci se va încuia cerul, că în vremea lui Ilie, și nu va ploua, pentru fărădelegile oamenilor. Apoi vor flămânzi oamenii de cuvântul lui Dumnezeu, că nu se va găsi un om drept, cu fapte bune, ca să-i învețe cuvântul mântuirii. În vremea aceea se va ridica binecuvântarea lui Dumnezeu de la mâncăruri și băuturi, căci cu cât vor mânca mai mult, cu atât mai mult vor flămânzi.
Atunci se va zămisli răutatea Satanei în inimile oamenilor și va viețui păgânătatea cu pecetea lui Antihrist, căci se va ridica darul lui Dumnezeu de la oameni, precum zice Sfânta Scriptură: „Nu va rămâne Duhul Meu în oamenii aceștia în veci, pentru că sunt numai trup„ (Facerea 6; 3). Atunci se vor împuțina oamenii pe pământ, vor slăbi și vor muri cei pecetluiți de Antihrist că păsările pe drumuri și vor mânca oamenii trupuri de oameni morți, nemaiputând suferi lipsa și foamea. Iar înțelesul pecetii lui Antihrist este acesta: „Al meu ești, iar eu sunt al tău; de bună voie vii la mine, iar nu de silă”. Vai și amar de cei pecetluiți de Antihrist. Atunci se va face mare tulburare în lume. Căci auzind oamenii că în alte părți este pace, se vor muta acolo, dar, dimpotrivă, vor găsi mai multă lipsa și vor auzi de la locuitorii locului aceluia, zicând: „Cum ați venit în acest loc blestemat, unde n-a mai rămas între noi înțelegere omenească?”. Atunci vor înceta oamenii de a se mai mută din loc în loc.
Iar din cauza fierberii mării și a focului de sub pământ, se va desființa pământul, adică se va usca și nu va răsări iarba; copacii nu vor odrăsli vlăstare și izvoarele apelor vor seca, iar animalele și păsările vor muri de aburii mărilor și a pucioasei.
Însă purtând Dumnezeu grija de mântuirea tuturor oamenilor cu bună voință, va trimite atunci pe pământ pe cei trei sfinți: Ilie, Enoh și Sfântul Ioan Evanghelistul, ca să propovăduiască, să întoarcă la dreapta credință și să învețe pe cei puțini care vor să se mântuiască. Căci cei ce nu se vor pecetlui cu pecetea lui Antihrist, vor moșteni Împărăția cerurilor, însemnându-se cu semnul Sfintei Cruci și se vor izbăvi de osânda iadului. Dacă flămânziți, răbdați, că Dumnezeu vă va trimite ajutorul Său dintru înălțime. Iar oamenii vor zice: iată că cei ce s-au pecetluit cu pecetea lui Antihrist sunt mulțumiți. Dar sfinții le vor zice: ce mulțumire este aceasta la însemnarea pecetii celei pierzătoare, care cu înșelăciune i-a înșelat, nesimțitori fiind, că nu-și cunosc mântuirea lor?
Atunci văzând Antihrist pe cei trei prooroci propovăduind adevărul și arătând înșelăciunea lui, se va mânia și va porunci slugilor sale să-i aducă înaintea lui. Și întâi are să-i ademenească, zicând: Pentru ce voi nu vreți să vă pecetluiți cu pecetea împărătească? Atunci ei îl vor ocărî în față, pentru înșelăciunea lui, zicându-i: „O, amăgitorule și înșelătorule Antihrist, nu-ți ajunge că ai pierdut atâtea suflete, ci ne silești și pe noi să te ascultăm? Blestemată este pecetea ta și slava ta și cu pierzarea ta a venit sfârșitul lumii...” Iar spurcatul auzind ocările lor și blestemele pe care le rostesc sfinții, singur va lua sabia și-i va tăia... Iar după moartea lor va porunci slujitorilor lui să facă cumplite răutăți, adică: curvii, preacurvii și cumpărări de copii, și vor curvi pe drumuri. Și pentru răutatea lor își vor pierde cuviință omenească, și o să-și iasă din minți, pentru multă nestăpânire a curviei. Se vor face scurți la stat că dracii, fiindcă firea dracilor este scurtă și rotundă. Că firea dracilor cu a oamenilor rai se va uni la scurtimea vârstei și până la cinci palme înălțimea lor. Și se vor face oamenii mai vicleni decât dracii, fiindcă dracii n-au trup ca să curvească și să ucidă, ci numai gânditor îndeamnă pe oameni.
Atunci Antihrist se va bucura foarte mult, că și-a împlinit scopul lui cel rău și dorind să cea fără de lege, și acolo unde se va bucura el și se va veseli va veni sabia cea cu două tăișuri, de sus, și-l va sfărâma, și spurcatul lui trup va fi aruncat în veșnică muncă, unde se va munci împreună cu sufletul cel necurat al lui”.
BIBLIOGRAFIE
1.Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1990.
2. Pr. prof. dr. Isidor Todoran, Arhid. prof. dr. Ioan Zăgrean: „Teologia Dogmatică”, manual pentru Seminariile Teologice, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1991, pag. 365 - 399.
3. Skartsiuni Dimitriu, „Profeții despre Antihrist”, de pe http://ortodoxie.3x.ro
4. „Minunile, vedeniile și cuvintele Preacuviosului părintelui nostru Nil Izvorâtorul de Mir, Cavsocalivitul” – ediție care reproduce manuscrisul de la anul 1916, din Colciu, Chilia Sfântului Gheorghe, Sfântul Munte Athos, Editura Sofia, București, pag. 98 – 102.
5. Caietul de Îndrumări Misionare din Seminar.
