Păcatul consumului de droguri

 

DROGURILE: PĂCATUL SINUCIDERII RAPIDE! 

PĂCATUL CONSUMULUI DE DROGURI 

„Că nimeni vreodată nu şi-a urât trupul său, ci fiecare îl hrăneşte şi îl încălzeşte” (Efeseni 5;29).

Diavolii s-au modernizat și ei. În vechime, ei aveau alte metode de ucidere, ca de exemplu jertfirea la zei a oamenilor. Astăzi s-au perfecționat, făcându-i pe oameni să se omoare singuri. Cum? Cu tutunul și cu drogurile. Pentru a înțelege mai bine de ce consumul drogurilor este păcat, este recomandat să citiți articolele despre păcatul fumatului AICI și al beției AICI) de pe acest site, deoarece teoriile, recomandările și sfaturile de acolo sunt 100% valabile și pentru acest păcat al consumului de droguri.

Vom vorbi în continuare despre droguri.

În mod direct, nicăieri în Sfânta Scriptură nu se face referire la păcatul consumului drogurilor. De ce? Pentru că în timpurile când autorii sfinți au scris cărțile din Vechiul și Noul Testament, nu exista acest păcat al consumului de droguri la evrei. La câteva popoare păgâne se consumau anumite substanțe cu efecte asemănătoare drogurilor, dar aceste efecte se cunoșteau doar de consumatori. Abia în vremurile noastre, consumul de droguri s-a extins, devenind un adevărat flagel.

Spre deosebire de populația matură, tineretul este mult mai deschis la nou, tinerii fiind predispuși la noi experiențe și riscuri. După cum vom vedea în continuare, medicina a fost cea care a descoperit aceste substanțe și a arătat efectele lor dezastruoase atunci când sunt administrate în doze mari, căci tot medicina a arătat efectele lor benefice când sunt administrate în doze mici, sub formă de tratament. De aceea, pentru a înțelege de ce consumul de droguri este păcat, trebuie întâi să prezentăm problema din punct de vedere medical, explicând efectele fiecărui drog în parte.

CLASIFICARE DROGURI 

(Am selectat acest material din diferite surse, baza fiind o broșură a C.J.A.S.Bihor) 

Droguri care inhibă centrii nervoși
- opiacee
- opiu
- morfina
- heroina
- codeina
- barbiturice - somnifere
- tranchilizante
- solvenți, gaze volatile
- alcool

Droguri care stimulează centrii nervoși
- cocaina
- amfetamine
- nicotina din tutun 

Droguri halucinogene (care produc modificări psihice mai ales în sfera cognitivă și perceptuală)
- LSD
- Ecstasy
- Phenciclidina (PCP)
- Peyote (mescalina)
- Psilocybina și Psilocyna
- Derivatele de canabis (hașiș, marijuana)

Inhalanți
- solvenți organici
- lacuri, vopsele („Aurolac”)
- gaz
- adezivi
- benzine ușoare

Amfetaminele

Inițial sintetizate între cele două războaie mondiale, amfetaminele au fost folosite ca drog militar pentru a le da soldaților mai multă energie și a le mări viteza. Uzul medical al amfetaminelor era un lucru obișnuit în anii '50 și '60 când erau folosite în mod sălbatic pentru combaterea depresiei și pentru scăderea în greutate, în această perioadă amfetaminele fiind larg prescrise pentru depresiuni nervoase și pentru suprimarea poftei de mâncare.

Azi vi se pot vinde ilegal ca tablete sau pudră și ați putea fi chiar convinși de către alții să vi le injectați. Amfetaminele trezesc corpul, dând o senzație de energie și încredere în sine, dar neliniștea și iritabilitatea devin predominante. Cel mai comun tip de amfetamine întâlnite pe străzi este o pudră albă numită Amfetamină sulfat. Aceasta este o pudră produsă ilegal, cu concentrații diferite: între 6% și 10% puritate și cu puritate între 25 și 35%. Amfetaminele sulfat pot fi prizate pe nas, linse de pe deget sau injectate. Unii le fumează, dar din cauză că nu ard prea bine această metodă nu este foarte întâlnită. Există de asemenea o formă de amfetamină, numită speed, în mod obișnuit numită gheață (dar și cristal, sticlă și înghețată), deși este destul de rar întâlnită. Are efecte similare, dar durează până la 39 de ore și este considerată de profesioniști ca fiind mai puternică.

Dozele mari de amfetamine pot provoca accese de panică, iar corpul ar putea avea nevoie de câteva zile pentru a-și reveni complet. Pentru a păstra efectul dorit, consumatorii trebuie sa mărească dozele. Când se opresc, consumatorii sunt adesea depresivi, letargici și extrem de înfometați. Amfetaminele nu fac decât să anuleze senzația de foame, înlocuind-o cu o senzație de sațietate. Consumatorii înrăiți riscă afectarea vaselor de sânge, a inimii mai ales la cei care au deja probleme cu o mare presiune a sângelui, probleme cu inima și cei care fac exerciții de forța în timp ce iau drogul. Consumatorii care sunt obișnuiți cu doze mari riscă să dezvolte crize de halucinații, deziluzii și paranoia. Aceste situații se pot dezvolta în clasice cazuri de psihoza paranoică care durează luni de zile pentru a-și reveni sau care devin permanente. Amfetaminele sunt droguri, medicamente care măresc viteza de reacție a corpului. Ele fac inima să lucreze mai repede și pompează adrenalina în sistem.

Cocaina

Se prezintă sub formă de pudră cristalină, albă, asemănătoare zăpezii, în argou fiind denumită și „zăpada”, cu miros slab de benzină. În trafic, aceasta se amestecă adeseori cu o pudră albă inertă, cum ar fi acidul boric sau bicarbonatul de sodiu, rezultând niște pietricele albe care se încălzesc, după care vaporii emanați sunt aspirați în plămâni. Acestea se numesc „crack”, nume provenit de la zgomotul făcut de pietricele când se încălzesc. Pulberea de cocaină poate fi prizată (aspirată pe nas cu ajutorul unui tub subțire), iar dacă se prezintă sub formă lichidă, se injectează intravenos. Efectul cocainei este imediat și se manifestă printr-o stare de euforie care durează 20 de minute. După dispariția efectului, consumatorul resimte o atât de mare cădere încât este tentat să repete doza imediat pentru a restabili senzația anterioară.

Când cei dependenți de cocaină încearcă să renunțe la acest drog, intervin stări de depresie care se pot înlătura doar prin reluarea consumului. Cei ce consumă cocaină declară că folosirea drogului este mult mai importantă decât hrana, sexul, prietenii, familia sau locul de muncă. Principala lor problemă este cum să înlăture efectele neplăcute ale lipsei drogului și numai acest lucru ne-ar putea convinge să nu îl folosim.

Efectele cocainei asupra psihicului includ în mod obișnuit paranoia, delirul de persecuție, halucinațiile vizuale, auditive și tactile, creșterea numărului de acte iraționale, nervozitatea, neîncrederea, depresia și lipsa motivațională. Datorită solicitării sporite a inimii din timpul consumului de cocaina, persoanele cu probleme cardiovasculare, cum ar fi hipertensiunea arterială, sunt mult mai expuse unor traumatisme fatale. Există rare cazuri de hemoragii cerebrale (sângerări în interiorul creierului) datorate unor creșteri acute ale tensiunii arteriale.

Dacă este administrată intravenos, seringile nesterile pot cauza diverse boli cum ar fi hepatita virală B, septicemia, miocardita, endocardita și SIDA.

Frunzele de coca sunt utilizate ca stimulent ușor, eliminând senzațiile de foame și oboseala. Ele conțin între 0,5 și 1% cocaină. Cocaina este principalul alcaloid al frunzelor de coca și poate fi extras printr-un proces chimic.

Opiul și derivații săi

Opiul este un produs natural care se extrage din capsulele de mac din specia Papaver somniferum, care nu au ajuns la maturitate. Rezultă un latex alb care, în contact cu aerul, devine brun și se întărește. La origine opiul, ca „drog creator al păcii”, se mânca sau se bea sub formă de infuzie iar ulterior se fuma. Astăzi, majoritatea opiului produs în lume se transformă în morfină, codeina și heroină.

Morfina

Morfina este un stupefiant analgezic, fiind principalul analgezic al opiului. Are și efect narcotic. Este o pudră albă, solubilă în apă, cu gust amar. Timp de peste 100 ani a fost considerat ca fiind cel mai puternic analgezic cunoscut din lume. În scopuri terapeutice, morfina se administrează oral sau prin injecții, efectul ei fiind mult mai puternic decât al opiului.

Codeina

Este un alcaloid izolat din opiu, însă efectele sunt mai slabe decât cele ale morfinei. Toxicomaniile provocate de codeină sunt rare, deoarece este nevoie de doze foarte mari, administrate perioade lungi. Se folosește ca tratament mai ales în calmarea tusei și ca analgezic.

Heroina

Heroina, PCP (phencyclidine), afectează memoria, percepția, puterea de concentrare și judecata și poate declanșa comportament violent și psihoze. Este un stupefiant semisintetic, extras din morfină. Este o pudră a cărei culoare variază între maro închis și alb, având miros specific, asemănător oțetului. Cea mai populară formă este cea închisă la culoare, care este vândută în pachete mici de celofan sau folii sau în biluțe din același material. Este o substanță puternic toxicomanogenă, acționând direct asupra sistemului nervos central.

Cel mai periculos și care duce la dependența cea mai puternică dintre narcotice este heroina. Constituie în multe țări o problemă majoră, nu numai pentru faptul că duce extrem de rapid la dependență și este foarte periculos, dar împreună cu cocaina și metamfetaminele deseori stau la bază unor acte criminale precum spargeri, jafuri, furturi, prostituție, pentru a-și întreține obiceiul.

Efectul heroinei este puternic și riscurile sunt și mai mari dacă se asociază cu alte droguri, precum ar fi alcoolul. Efectele heroinei variază și consumatorii găsesc dificil să descrie și să prezică ce se întâmplă sau se poate întâmplă odată ce s-au drogat. PCP poate cauza nebunie temporară, comportament violent și psihoză. Consumatorii vor fi adesea deziluzionați de capacitățile lor și de ceea ce pot să facă. Ei cred că pot face lucruri extraordinare. Au fost nenumărate situații în care consumatorii de heroina au sărit de pe clădiri crezând că pot zbura. Deși producția de heroină este ilegală în aproape toate țările lumii, aceasta există în continuare. Uneori poate nici nu este PCP, dar este tot o formă letală a acestui drog. Consumatorii nu pot fi niciodată siguri de ceea ce cumpără, așa ca de fiecare dată își riscă viața. Drogurile ilegale sunt definite în termenii dați de formulele lor chimice. Pentru a ocoli aceste restricții legale, chimiștii care se ocupă cu așa ceva modifică structura moleculară a drogurilor interzise prin lege pentru a produce droguri similare. Aceste droguri pot fi chiar mai puternice decât cele pe care le copiau inițial. DMA (ecstasy) este drog „imitație” de care se abuzează. O întreagă familie de droguri sintetice sunt prezentate ca heroină sintetică. Cea mai reprezentativă dintre acestea este fentanyl-citratul, numit și „Alb de China”, care este de câteva ori mai puternic decât heroina și a cauzat multe victime printre dependenți, fiind folosit în același mod ca și heroina.

Cea mai folosită cale de administrare a heroinei este cea injectabilă. Pudra poate fi inhalată sau fumată. Accesoriile folosite pentru injectarea heroinei includ ace hipodermice, bile mici de bumbac pentru filtrare, apa și linguri, capace de sticla folosite pentru lichefierea heroinei. Accesoriile pentru inhalarea sau fumatul heroinei includ lame de ras, paie și pipe.

Efecte:

Starea de „high” durează în mod obișnuit 4-6 ore. Sub influența heroinei pupilele sunt contractate, pleoapele sunt căzute, apare depresie, apatie, descrește activitatea fizică și apare o stare de rău. Un consumator frecvent poate să moțăie sau aparent să doarmă și deseori își scarpină sau atinge fața și nasul. Efectele heroinei constau și în diminuarea generală a activității respiratorii și cardiovasculare, diminuarea acuității vizuale precum și într-o estompare a reflexelor pasive. Injectată intravenos, heroina poate provoca pneumonie și poate avea efecte secundare. Doze mai mari de heroina pot induce somn, vomă și respirație superficială și încetinită, tegumente umede, convulsii, comă sau moarte.

Barbituricele

Constituie o categorie de droguri derivate de la acidul barbituric, iar compușii pot avea o acțiune de durată lungă, medie sau scurtă. Derivații barbiturici se prezintă de obicei, sub formă de capsule și comprimate, dar uneori sunt vândute și sub alte forme.

Se folosesc adeseori pentru a amplifica efectul heroinei și pot da senzația de destindere și de bună dispoziție, cu perioade de reacție mult mai mari decât de obicei. Renunțarea bruscă la acest drog poate provoca chiar și decesul persoanei respective. Barbituricele au fost în trecut unele din cele mai folosite droguri ce deprimă centrii nervoși. Au fost unele din cele mai răspândite medicamente prescrise pentru inducerea relaxării și a somnului. Ele pot fi obținute în mod legal, fiind prescrise de către medic, sau de pe piața neagră.

Cele mai folosite barbiturice sunt:
- Amobarbital
- Ciclobarbital
- Fenobarbital
- Tiopental
- Seconal

Efectele fizice ale barbituricelor seamănă cu cele ale intoxicațiilor alcoolice, vorbire greoaie și dezorientare.

O supradoză poate duce la dilatarea pupilelor, respirație superficială, tegumente umede, slăbire, puls accelerat, comă și moarte.

Tranchilizantele

Sunt prescrise de către medici în cazuri de anxietate sau tensiune nervoasă, iar în unele cazuri ca somnifer. Tranchilizantele majore se folosesc în tratarea unor tulburări mentale grave și sunt substanțe antipsihotice. Cu toate că sunt destinate administrării sub formă de pastile, narcomanii le injectează. Tranchilizantele diminuează foarte mult activitățile care necesită concentrarea, pot duce la agresivitate. Atunci când sunt asociate cu alcool pot să ducă chiar la moarte. Exemple de tranchilizante: diazepamul, medazepamul, meprobamatul, nitrazepamul, bromazepamul, oxazepamul. Chiar și sub formă de medicamente administrarea lor trebuie să fie limitată în timp, deoarece dau dependență fizică și psihică.

L.S.D.

Este un drog halucinogen care acționează asupra sistemului nervos central, producând modificări ale dispoziției și percepției, mergând până la iluzii senzoriale și chiar halucinații. Efectul se poate întinde până la pierderea contactului real și la schizofrenie. L.S.D.-ul se prezintă în mod obișnuit sub forma unui lichid incolor, inodor și insipid, sau sub formă de pudră casantă ori mici pilule și comprimate albe sau colorate. 

Ecstasy

Se mai găsește și sub denumirea de „E”, M.D.M.A. sau „X.T.C.” și este sub forma de tablete sau capsule diferit colorate, care au imprimate pe ele figuri diferite (tauri, câini, delfini, trifoi, etc.) și rar sub forma de pulbere sau lichid, fiind un derivat al amfetaminelor.

Efectul drogului, așa-numită „călătorie E” este descris de către consumatori în termenii cei mai favorabili: modifică percepția - în special a muzicii, conferă o senzație de fericire, armonie și afecțiune. Acest drog provoacă distrugeri de lungă durată în creier - prin lipsă acută și persistentă de serotonina, terminațiile nervoase atrofiindu-se, în special în centrele senzoriale. Foarte periculoasă este asocierea acestui drog cu altele, precum alcoolul sau L.S.D.

Efectele pe termen scurt specifice pentru ecstasy sunt senzația de gât și gura uscate, transpirație excesivă și creștere a presiunii sângelui pentru că reține apa în organism. Tot consumând lichide, se produce „umflarea” celulelor, afectând astfel și creierul, iar moartea poate surveni imediat.  Drogurile în general, reduc senzația de foame și oboseala și stimulează abilitatea de coordonare a corpului. Așa și ecstasy. Consumatorul se va simți relaxat și în completă armonie cu toți prietenii și cu tot ceea ce îl înconjoară. După acestea apare însă tahicardie, hipertensiune arterială, vărsături, coma cu convulsii, cu mare pericol pentru viața consumatorului.

Supradoza: Consecințele supradozei la ecstasy n-au fost explorate în totalitate încă, dar surse sigure indică posibilitatea dereglării activității inimii, temperatura corpului foarte ridicată, care duc la moartea consumatorului.

Consumul frecvent și pe termen îndelungat poate conduce la stări de frică, panica și confuzie. Este unul din cele mai periculoase droguri.

Canabisul

Din canabis (cânepa indiană) se extrage hașișul și marijuana, substanțe cu efect identic. Hașișul este mai tare și se obține din rășină acestei plante, iar marijuana din frunzele și florile plantei. Vorbim mai departe despre marijuana, aceasta având vechime mai mare în folosire și consumul ei are simptomatologie identică cu consumul de hașiș. 

De-a lungul timpului marijuana a fost folosită în diferite culturi pentru schimbarea stării de spirit, a percepției, cu alte cuvinte pentru a atinge o treaptă mai înaltă de conștientizare. Efectele sale variază de la mărirea capacității creative, până la provocarea experiențelor mistice și la menținerea ridicată a capacităților senzitive. După alcool, marijuana este cea mai populara din așa-numitele „droguri recreative”. Ea a mai fost folosită însă și în alte scopuri. În unele triburi primitive din America de Sud, Africa și India, „cannabis” sau cânepă indiana a fost folosită în cadrul ceremoniilor religioase și în scopuri medicale. Minerii africani obișnuiau să o folosească pentru a le ușura munca dificilă, iar jamaicanii o consumau la sfârșitul zilei pentru a le înlătura oboseala. Ca drog a fost utilizată în diferite părți ale lumii timp de secole, iar în Statele Unite mai ales în secolul XX.

Prima menționare scrisă apare într-o carte de medicină intitulată „Tratat despre plante”, în China secolului al II-lea î. de Hristos, unde era folosită ca anestezic încă de acum 5.000 de ani. Vechii asirieni, perșii, romanii și indienii foloseau acest drog pentru a controla spasmele musculare, pentru a calma durerea, cât și în tratarea indigestiei. Marijuana era folosită curent în medicina tradițională din Africa și Asia. În secolul al IX-lea, asirienii începuseră să o folosească ca tămâie. În secolul al XIX-lea era folosită în tratarea spasmelor musculare, a durerilor de cap, a travaliului, insomniei și a durerilor menstruale. Este încă folosită ca medicament în Orientul Mijlociu și în Asia.

Întrebuințarea medicală a marijuanei

Canabisul și derivatele sale pot fi utile în tratarea glaucomului și a anumitor afecțiuni oculare legate de nervul optic. Altă posibilitate de utilizare este legată de tratamentul stărilor de greață și de vomă, metoda asociată chimioterapiei în cazul pacienților canceroși. Alte medicamente recunoscute ca având acest efect nu au fost la fel de eficiente. În 1973 câțiva pacienți cu leucemie au fumat considerabil marijuana și au descoperit că le reduce starea de greață și că a acționat ca un veritabil stimulent pentru apetit. Scăderea apetitului și scăderea în greutate sunt probleme majore în tratarea pacienților canceroși. Canabisul a fost considerat ca o metoda de tratament și în cazurile de astm, anxietate, convulsii și depresii. Unii cercetători au sugerat că marijuana este și un relaxant muscular, un calmant pentru dureri și un agent ce luptă împotriva durerilor. Comitetul Institutului de Medicina consideră că potențialul terapeutic deținut de marijuana, canabis și derivatele acestora necesită cercetări ulterioare, în scopul de a le explora potențialul în cadrul tratamentelor medicale. Totuși, fără prescripție medicală, potențialele daune asupra organismului depășesc calitățile cunoscute ale acestora.

Efectul marijuanei asupra corpului omenesc

După trei sau patru decenii de studii în acest domeniu, cercetătorii au găsit dovezi referitoare la efectele dăunătoare ale fumatului asupra căilor respiratorii. Fumatul marijuanei este, de asemenea, nociv. Actul fumatului este legat de apariția astmului, bronșitelor, emfizemelor, a afecțiunilor cardiace și a numeroase forme de cancer, vizând în special plămânii. Fumatul este, de asemenea, legat de creșterea complicațiilor din timpul sarcinii și al travaliului. Un copil cu mama fumătoare poate avea o greutate mai mică la naștere decât copilul unei nefumătoare. Fumul țigărilor cu marijuana conține multe dintre substanțele specifice fumului de țigări obișnuite, cum ar fi monoxidul de carbon și gudronul. Pe de altă parte însă, conține și alți ingrediente: marijuana are 50% mai mult gudron decât tutunul, fumul său este încă și mai iritant și are un efect și mai puternic asupra căilor respiratorii superioare (sinusurile și laringele). De asemenea, irită și traheea și bronhiile și cu cât fumul este mai adânc tras în plămâni și reținut la acest nivel mai mult timp, cu atât este mai mare și gradul de intoxicare. Fumul lezează celulele de la nivelul plămânilor responsabile cu apărarea împotriva infecțiilor. Este foarte posibil ca fumatul marijuanei, ca și cel al tutunului, să cauzeze tumori maligne. Există în marijuana ciuperci, bacterii, ierbicide și alte substanțe chimice care pot contamina planta însăși și daună plămânilor sau altor organe. Ierbicidele pot afecta plămânii, inima, ficatul, glandele suprarenale, mușchii, splina și cortexul (acea parte a creierului care „gândește”). Munca inimii este îngreunată. Creșterea numărului de bătăi ale inimii și a presiunii sângelui poate fi comparată cu aceea pe care o suferă o persoană aflată într-o stare de stres extrem. Totodată, presiunea sângelui poate scădea până la valori anormale. Are loc creșterea nivelului de monoxid de carbon și descreșterea nivelului de oxigen. Marijuana afectează, de asemenea, și sistemul imunitar care protejează organismul de infecții. S-a mai descoperit ca această interferează cu celulele care joacă un rol important în lupta împotriva virușilor și cancerului. Folosită ocazional, marijuana poate stimula sau inhiba performanțele sexuale, dar utilizatorii frecvenți se plâng de o descreștere a apetitului sexual. Numărul spermatozoizilor descrește și mobilitatea le este diminuată, ceea ce poate avea importante efecte în fertilitate. Marijuana poate afecta sistemul endocrin care controlează hormonii și metabolismul și poate genera afectări cromozomiale cu apariția de boli congenitale la copii. Este știut că marijuana cauzează modificări asupra chimismului creierului.

Fumatul marijuanei are un spectru larg de implicații și la nivelul comportamentului și stărilor afective. Ea împiedică coordonarea mișcărilor, pierderea abilităților și a funcțiilor perceptuale și senzoriale. Rapidele schimbări de stare pot produce scurte perioade de anxietate, confuzie sau chiar forme asemănătoare nebuniei. În concluzie marijuana este un drog care nu trebuie folosit nici măcar accidental.

Dependența de marijuana

O serioasă amenințare cauzată de utilizarea repetată a oricărui tip de drog, inclusiv marijuana, este folosirea abuzivă a acestuia. Cei ce abuzează de un drog sunt aceia care nu numai că îl folosesc în mod curent, ci cred că nu pot trăi fără el. Această stare este numită „dependență”. O persoană care abuzează de marijuana sau de oricare alt drog, acționează în general astfel datorită unor probleme de natură psihologică. Abuzul de marijuana trebuie tratat în același fel ca în cazul abuzului de oricare alt drog: cu suport psihologic din partea unui personal calificat, cât și din partea familiei și prietenilor. În timp ce unii consumatori de marijuana sunt deschiși în a admite acest lucru, cei mai mulți îl ascund. Este mult mai ușor de recunoscut un prieten sau o rudă consumatoare de marijuana, deoarece putem mult mai ușor observă schimbările de comportament.

Produsele din canabis:
- marijuana
- hașișul
- uleiul de haşiş.

Canabisul afectează:
- memoria de scurtă durată
- logica
- abilitatea de mişcare
- abilitatea de a efectua sarcini complexe ca de exemplu şofatul, mânuirea diverselor aparate.

Canabisul este periculos când este combinat cu alte droguri, cum este alcoolul. Efectele canabisului sunt intensificate deseori într-un mod imprevizibil în aceste combinaţii. Deşi de cele mai multe ori consumatorii de canabis trec la consumul altor droguri, aceasta nu este o regulă.

Dozele mici pot cauza:
- absenta inhibiţiilor
- scăderea capacităţii de concentrare
- creșterea frecvenței cardiace
- injectarea ochilor
- calmare, stare de visare și relaxare
- creșterea apetitului
- tendința de a vorbi și a râde mai mult decât în mod obişnuit
- pierderea capacităţii de coordonare
- concentrarea atenţiei spre un singur lucru, ignorând totul în jur.

Dozele mari pot cauza:
- detașarea de realitate
- schimbătoare fluctuaţii rapide ale stării afective: de la sentiment de încântare la anxietate sau panică
- imagini înşelătoare
- pierderea identităţii
- fantezii, halucinaţii sau imagini distorsionate.

Canabisul și sarcina

Multe dintre droguri afectează fătul, de aceea este recomandat să nu se folosească droguri în timpul sarcinii. Există dovezi că este corelaţie între consumul de canabis la femeia gravidă și greutatea scăzută la naştere a fătului.

Toleranţa și dependența

Consumul frecvent al unor doze mari de canabis poate produce o toleranță moderată. Toleranţa înseamnă că o persoană are nevoie de doze mai mari de drog pentru a ajunge la aceleaşi efecte pe care le avea folosind cantităţi mai mici.

Consumatorii de canabis pot avea o diversitate de probleme de sănătate, sociale, legale, financiare și de comunicare cu ceilalţi, devenind dependenţi de canabis, ceea ce poate duce la fenomene de sevraj moderate, care constau de obicei în simptome asemănătoare gripei.

Numai un procent redus din utilizatori devine dependent de canabis, dar cei care nu sunt dependenţi, pot deveni în timp.

Puţini din cei care consumă în mod ocazional pot să-şi deterioreze în mod serios sănătatea.

Efecte pe termen lung: 

- creșterea riscului de apariţie a bronşitei

- cancer pulmonar (tendinţa de a reţine fumul adânc în plămâni, mai mult decât un fumător obişnuit poate fi mai dăunătoare la utilizatorii sistematici de canabis)
- schimbarea motivaţiei - pierderea energiei și a interesului pentru alte activităţi
- scăderea puterii de concentrare, a memoriei și capacităţii de învăţare - aceste efecte pot dura câteva luni după ce s-a renunţat la consumul de canabis, ele fiind reversibile
- interferența cu producerea de hormoni sexuali - scade apetitul sexual, cantitatea de sperma și ciclul menstrual devine neregulat
- perturbări psihice - pot apare episoade scurte de comportamente psihotice, uneori în forme grave.

Solvenţi, gaze volatile, inhalanţi

Sunt substanţe organice (de obicei hidrocarburi) volatile:
- solvenţi din componenţa adezivilor, lacurilor și vopselelor;
- lichide folosite pentru curăţat: neofalină, benzen, acetonă);
- benzină;
- gazul folosit la umplerea brichetelor.

Metodele de drogare cu aceste substanţe sunt diverse:
- prin aspirarea vaporilor dintr-o pungă de plastic („aurolaci”);
- prin îmbibarea unei ţesături în acele substanţe, apoi aplicarea ţesăturii pe nas și gură.

Efectul este imediat și este asemănător băuturilor alcoolice.

Efectele dorite de consumatori sunt: relaxare, euforie, stare de bine, de desprindere de realitate, de putere, înlăturarea senzaţiei de foame sau frig.

Efectele nocive sunt mai numeroase. În cazul unei intoxicaţii acute, pot să apară următoarele simptome: inflamarea gâtului, alergii cutanate în jurul gurii, naşului său pe obraji (datorită acţiunii toxice a solvenţilor asupra tegumentelor), alergii la nivelul căilor respiratorii, manifestate prin tuse, strănut, rinoree; greaţă, vărsături, dureri de cap, lipsa de coordonare motrică și în vorbire, halucinaţii, confuzie mentală, culminând cu leşin, deces prin stop cardiac sau sufocare (cei care leşina pot vărsa, aspirând vărsăturile în plămâni, aşa numitul sindrom Mendelson sau pneumonie de aspiraţie și astfel pot muri sufocaţi). Pe termen lung, inhalarea de gaze volatile produce toxicitate la nivelul tuturor organelor, cât și scădere în greutate, tulburări psihice grave, deteriorare intelectuală și de comportament.

TOXICOMANUL este persoana care consumă în mod regulat droguri.

SUPRADOZĂ înseamnă introducerea în organism a unei cantităţi de substanţă mai mare decât poate suporta acesta și care poate produce moartea.

EFECTELE drogurilor depind de:
- doza administrată;
- modul de administrare;
- persoana care consumă;
- experienţele anterioare. 

DEPENDENȚA DE DROGURI  

Dependența de droguri reprezintă o utilizare a acestora până la punctul în care utilizatorul nu are altă alegere decât să continue să le folosească. Acest fenomen a avut loc, într-o anumită măsură, de-a lungul întregii istorii, dar practicile agricole moderne, îmbunătățirea accesului la droguri și progresele din biochimie au exacerbat dimensiunile problemei în secolul XX, odată cu introducerea formelor purificate ale agenților biologici activi și odată cu sinteza unor substanțe necunoscute până atunci, cum ar fi metamfetamina și gamma-hidroxibutiratul (GHB).

Capacitatea drogurilor de a crea dependența variază de la substanța la substanță și de la individ la individ. Droguri cum ar fi codeina sau alcoolul, de exemplu, necesită în mod tipic mai multe expuneri până a produce dependență comparativ cu altele cum ar fi heroina sau cocaină. De asemenea, pentru o persoană cu predispoziție psihologică sau genetică la dependența este mult mai ușor să devină dependență.

Dependența de droguri are două componente: dependența fizică și dependența psihologică. Dependența fizică apare atunci când drogul a fost utilizat în mod regulat și organismul s-a obișnuit cu efectele sale. Persoana trebuie să continue să-și administreze drogul pentru a se simți normal, iar dacă întrerupe administrarea vor apare simptome de sevraj. Dependența psihologică apare atunci când, după utilizarea repetată a drogului, și mintea utilizatorului se atașează emoțional de efectele pe care acesta le produce, fie ele producerea de plăcere sau atenuarea durerii, și nu se mai simte în stare să funcționeze fără drog. În absența administrării drogului apare o necesitate imperioasă, adesea determinată sau amplificată de stres. O persoană dependentă poate prezenta doar unul din cele două tipuri de addicție, dar cel mai adesea le prezintă pe ambele.  

Bazele dependenței

Oamenii de știință au ajuns de multă vreme la concluzia că există o bază biologică pentru dependența de droguri, dar mecanismele exacte de apariție au fost abia recent identificate. Se consideră că substanțele cu caracter addictiv produc dependența utilizatorului prin modificarea funcțiilor de recompensă ale creierului, localizate în sistemul dopaminergic mezolimbic acea parte a creierului care perpetuează anumite comportamente cum ar fi aportul alimentar, activitățile sexuale, efortul fizic și relațiile sociale. Substanțele cu caracter addictiv, prin mijloace variate și în diferite grade, fac ca sinapsele acestui sistem să prezinte un exces de dopamină ducând la apariția a scurte episoade euforice.

Deși acestea durează doar câteva minute, se produce și un efect mai de durată la nivelul creierului. Semnalele dopaminergice care apar în mod normal în cadrul sistemului de recompensă conduc la activarea proteinelor destinate să potolească reacția inițială și întrețin o dorință permanenta de a continua comportamentul responsabil. Substanțele addictive produc o eliberare de dopamină mai mare decât normalul, și ca urmare reacțiile subsecvente ale creierului sunt mult exagerate. Cortexul amigdalian, hipocampic și frontal asociază utilizarea drogurilor cu plăcerea intensă și starea de bine; o asociere care este întărită cu fiecare nouă expunere, și care, cu timpul, ajunge să domine gândurile și dorințele normale. Când nevoia de a consuma drogul nu mai poate fi controlată, utilizatorul este considerat dependent. 

MOTIVELE PENTRU CARE TINERII CONSUMĂ DROGURI  

Utilizatorii de droguri sunt în mare măsură copii și tineri. Înfiorător! Am auzit chiar astăzi 14 mai 2004 ca numai în București sunt 12.000 de consumatori de droguri în vârsta de până la 25 de ani, dintre care cca. 8000 în vârstă de până la 14 ani! Cât de groaznică este aceasta situație! Ce se va alege de viitorul acestora?

Aproximativ 75% dintre consumatori sunt băieți. 

Tinerii consumă droguri din mai multe motive:
- dificultăți de comunicare (cu părinții, profesorii);
- lipsa fricii de Dumnezeu manifestată prin teribilism;
- pentru a fi acceptați într-un anturaj, într-un grup, sub influența exercitată de anturaj;
- aprecierea nerealistă a realizărilor personale, mai ales de către părinți, ceea ce îi îndeamnă spre păcatul deznădejdii, care le da sentimentul de inferioritate și inutilitate;
- lipsa de credință în Dumnezeu și chiar de încredere în sine;
- educația în păcate și nu în împlinirea poruncilor lui Dumnezeu din unele familii;
- lipsa virtuții răbdării necazurilor și a ispitelor;
- curiozitatea: diavolul îndeamnă astfel: fă păcatul numai o dată; ia doar odată din drog, să vezi cum este. Apoi spune: mai ia o dată, să nu fii în urma celorlalți. Nu vezi că râd de tine? Ia, că te-ai simțit bine. Și ia a doua oară și astfel e doar un pas până la dependență.
- lipsa unor scopuri, idealuri în viață.
- imitarea modelelor văzute în filme.

Un rol important în preîntâmpinarea consumului de droguri îl au părinții, care trebuie să-și educe copiii corespunzător din punct de vedere moral și spiritual, pregătindu-i pentru a face față realităților dure ale vieții. Atmosfera sănătoasă din familie, dragostea, afecțiunea, comunicarea între părinți și copii, constituie astfel principalul aliat în luptă împotriva acestui flagel.

Fără a se recurge la dramă sau la predică, este bine ca părinții să prezinte copiilor drogurile cu care se pot întâlni, ce efect pot avea asupra lor și care pot fi urmările legale ale consumului de droguri. Drogurile degradează corpul și pot duce la modificări psihice. Majoritatea acestor substanțe au efecte secundare. Drogurile pot fi periculoase sau chiar fatale, mai ales dacă se amestecă sau se iau în mod regulat. Chiar și în doze mici, drogurile reduc controlul asupra mușchilor, măresc timpul de reacție și diminuează concentrarea. Dacă, de exemplu, conduceți mașina, puteți reprezenta un real pericol atât pentru dumneavoastră cât și pentru cei din jur. Categoria drogurilor cuprinde, în mod generic o mare diversitate de substanțe lichide, solide și gazoase, precum medicamentele (amfetaminele și barbituricele, în special), alcoolul, țigările, dar și cele unanim recunoscute ca fiind ilegale (heroina, cocaina, L.S.D. etc.). Dacă în familie s-ar discuta și astfel de probleme, fără îndoială că ar mai scădea numărul consumatorilor de droguri, poate chiar semnificativ.  

SEMNE DUPĂ CARE SE POATE RECUNOAȘTE O PERSOANĂ CARE CONSUMĂ DROGURI  

Există unele indicii care pot sugera ca o persoană consuma droguri:
- schimbarea bruscă a comportamentului ; schimbări recente, vizibile, de personalitate;
- treceri fără motiv de la veselie la tristețe, uneori chiar agresivitate neobișnuită;
- pierderea apetitului alimentar;
- pierderi de memorie, lapsusuri;
- lipsa de coordonare motorie și în vorbire;
- pierderea gradată a interesului pentru școală, munca, hobby-uri, sporturi, prieteni;
- stări de somnolență și apatie necaracteristice;
- dispariția banilor sau a unor obiecte de valoare din casă;
- pete neobișnuite, mirosuri ciudate pe piele sau îmbrăcăminte;
- schimbarea grupului de prieteni, precum și tendința de tăinuire a acestor „prieteni”;
- schimbări importante în programul cotidian, absențe nejustificate de acasă, de la școală sau de la locul de muncă;
- cheltuieli mari și nejustificate;
- urme de înțepături pe corp, mai ales pe mâini;
- halucinații, idei delirante;
- apariția unor obiecte specifice: fiole, seringi, tablete, prafuri;
- ochi iritați, tuse cronică;
- acuzarea unor stări neplăcute în mod frecvent, fără găsirea unor explicații de ordin medical;
- uneori alergii cutanate (blânde pe piele).  

Dacă cineva observă o combinație a acestor simptome la o persoană pe care o iubesc sau la care țin, utilizatorul trebuie să fie pus în fața acestora și îndrumat să se trateze.
  
 Adevărul despre droguri

· Drogul nu te face liber

· Drogul este înșelător, produce foarte repede obișnuință

· Drogul nu ușurează comunicarea

· Drogul exclude individul din orice activitate familială și profesională

· Drogul nu rezolvă problemele

· Folosirea drogurilor este o alegere greșită, iar lupta cu stresul vieții de fiecare zi reprezintă o parte inevitabilă a experienței umane, lucru asociat cu dezvoltarea și maturizarea persoanei.  

DE CE CONSUMUL DE DROGURI ESTE PĂCAT?  

Putem spune că din aceleași motive ca și fumatul. Cei care se droghează săvârșesc următoarele păcate:
1. Păcatul sinuciderii, pentru că așa cum am văzut, rapid, consumatorii de droguri își distrug sănătatea lor pogorându-se în iad de vii dacă mor în acest păcat, fără să se pocăiască și să se oprească de la acest păcat. Drogul te scoate dintr-o stare de normalitate, sau de tulburare, te introduce în lumea falsei bucurii, după care te aruncă cu brutalitate în cumplitele chinuri ale iadului, afectând atât sufletul, cât și trupul. Efectele drogului sunt stări false de fericire; deșarte și trecătoare ca toate plăcerile lumii acesteia. Sunt stări viclene și periculoase create de diavoli, cu multă minuțiozitate. Înșelătoria merge până acolo încât una dintre substanțele deosebit de periculoase, heroina, se numește chiar „pudra îngerilor”. Se poate numi și așa, dar a îngerilor negri, a diavolilor. Ei sunt atât de vicleni, încât până la un punct, oferă stări asemănătoare cu cele pe care le dă rugăciunea. Îi oferă consumatorului de droguri, posibilitatea de a ajunge într-un rai fals, după care victima se prăbușește în adâncul întunericului. Aici îl așteaptă stări cumplite de depresie, anxietate, confuzie, delir, asociate cu dureri fizice greu de suportat, după cum am văzut la efectele drogurilor. Modalitatea de a ieși din acest iad? Încă o doza! și încă una! Până când organismul cedează și sufletul se pierde pentru totdeauna în cazul în care moartea vine în urma unei supradoze.
2. Păcatul risipei banilor dați de Dumnezeu, pe ceva nefolositor nici pentru trup, nici pentru suflet: „Pentru ce folosiți arginții voștri pentru un lucru care nu vă hrănește și câștigul muncii voastre pentru ceva ce nu vă satură” (Isaia 55;2).
3. Păcatul profanării trupului, în care locuiește Duhul lui Dumnezeu și care devine prin aceasta patima sălaș al diavolului: „Nu știți oare că voi sunteți templu al lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi? De va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe el, pentru că sfânt este templu lui Dumnezeu care sunteți voi” (1 Corinteni 3;15-17). În fiecare dintre noi există un loc care nu poate sta niciodată gol: ori este plin de Duhul Sfânt împreună cu îngerul cel bun, ori este plin de păcate împreună cu diavolii lor, păcatele alungând pe Duhul Sfânt. Trupul unui toxicoman ajunge o epavă înfiorătoare. Trupul acela pe care Dumnezeu l-a dat pentru a fi „templu al Duhului Sfânt”, devine batjocura diavolului. Am văzut mai sus ce efecte dezastruoase au drogurile asupra sănătății trupurilor noastre.

Impresia că drogul îl salvează pe toxicoman este o mare înșelare, o batjocură a duhurilor necurate. Pentru a scăpa cu adevărat de acest coșmar, toxicomanului îi trebuie multă voință și stăpânire de sine, dar și mult ajutor și înțelegere din partea celor apropiați. Întoarcerea unui toxicoman înseamnă foarte mult, este ca și cum ai reda viața unui om. Un toxicoman scos din ghearele iadului se naște a doua oară. Din punct de vedere spiritual, toxicomania poate fi considerată un fel de posedare de duhuri necurate. În perioada de sevraj, consumatorii de droguri capătă înfățișări diabolice, devin fiare, au manifestări uneori identice cu cele ale demonizaților. În momentele acelea, în ei nu mai există nici un gram de dumnezeire. Nu au milă, nu au dragoste, nu au jenă, iar de răbdare nici nu poate fi vorba. Atunci au un singur scop: obținerea de bani pentru procurarea drogurilor, chiar dacă ar fi să calce toate poruncile lui Dumnezeu. Dacă nu fac rost de bani prin violență, cuprinși de durerile fizice și psihice, se gândesc la sinucidere sau chiar mulți dintre toxicomani, apelează la această metodă considerată de ei scăpare de aceste chinuri. În general, toxicomanii, în perioada de sevraj, nu mai au sentimente. Lovesc fără milă chiar în oamenii care au făcut sacrificii pentru a-i ajuta într-o anumită perioadă a vieții. Sunt marginalizați și de neînțeles tocmai din cauza comportamentului lor. Multora dintre noi le e greu să-i accepte ca pe niște oameni bolnavi. Ei sunt considerați oameni de nimic, oameni pe care nu te poți baza niciodată. Sunt acceptați de anumite grupuri din milă, din obligație sau din interes, dar totdeauna planează suspiciuni asupra lor. Simțind aceste lucruri, toxicomanii, în loc să lupte, cedează, întorcându-se în mijlocul vechilor „prieteni”, hotărâți la început să nu mai consume droguri.

Rugăciunea îți oferă adevărata bucurie și stabilitate, adevărata putere. Efectele rugăciunii vor fi totdeauna purificatoare. Aici există starea de fericire adevărată. Nu drogurile aduc fericirea! La capătul rugăciunii nu vom întâlni niciodată stres, panică și depresie. Aici ne așteaptă credința, nădejdea și dragostea.... Toxicomanii care au încercat și varianta rugăciunii s-au regăsit, și-au eliberat sufletul și au călcat în picioare arvuna dată iadului prin consumul de ierburi ale diavolului. Tot ei au spus: „drogul este o minciună, rugăciunea este adevăr”. Prin rugăciune curată chiar și durerile fizice dispar, chiar și bolile se vindecă. De ce? Pentru că „cele ce sunt cu neputință la oameni, la Dumnezeu sunt cu putință”.

În rugăciune fiind, să nu ne punem încrederea în noi, ci în Dumnezeu. Diavolul ne dă uneori o siguranță de sine foarte mare, mai mare ca nădejdea în Dumnezeu. Mai ales la început, când un consumator de droguri se hotărăște să pună punct acestui lucru, întâlnirea cu vechii prieteni poate fi foarte periculoasă. Focul „poftei” de droguri se aprinde oricum, pentru că diavolul te șantajează cu ceea ce te are la mână. Dar dacă te mai arunci și în mijlocul flăcărilor, atunci sigur te arzi. Unii dintre toxicomani spun: „mă voi întoarce și îi voi convinge să se lase!”. Și asta e viclenia diavolului, căci este așa cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur: „Viclenia diavolului constă în aceea că își ascunde capcanele”. Cel ce a părăsit un anume păcat mai simte dulceața înșelătoare a desfătării. Este de ajuns exemplul personal. Prezența în mijlocul lor este un pericol pentru sufletul abia purificat. Aceasta este o capcană pe care unii o ignoră, uitând că una din sursele prin care ne vin ispitele este lumea, semenii noștri păcătoși. Mirajul înșelător al falsului rai îl acaparează pe toxicomanul abia spovedit, iar diavolului nu-i trebuie mult să-i șoptească: „Mai fă-o odată. Apoi te spovedești și te lași”. Recăderea îl poate întoarce pe drumul pierzaniei, făcându-l să rupă legătura cu duhovnicul și să uite de rugăciune. Tocmai de aceea sfatul duhovnicului trebuie să fie: „Ocoliți locurile și oamenii care ar putea fi prilej de ispită!”  

SFATURI PENTRU TINERI  

- Informați-vă despre droguri.
- Fiți foarte atenți la alegerea prietenilor. „Spune-mi cu cine te însoțești, ca să-ți spun cine ești”, zice un proverb românesc.
- Judecați singuri ceea ce se întâmplă în jurul vostru. Modul de percepere a problemelor nu trebuie să fie întotdeauna identic cu cel al prietenilor.
- Aveți tăria de a vă susține părerile personale.
- Spuneți „NU” cu fermitate și curaj, atunci când este cazul. Vorbiți-le prietenilor despre consecințele consumului de droguri.
- Respingeți propunerile prietenilor de a participa la anumite „acțiuni”.
- Nu absentați de la școală pentru a merge să vă „distrați” cu prietenii.
- Nu vă dovediți „maturitatea” prin consumul de alcool, tutun sau alte droguri.
- Vorbiți cu părinții, fiți sinceri cu ei, spuneți-le imediat dacă vi s-a propus să consumați droguri sau ați fost martorii unor asemenea fapte.
- Nu ezitați să contactați poliția dacă sunteți implicați într-o astfel de problemă - orice întârziere poate agrava consecințele asupra voastră și asupra altora.  

SFATURI PENTRU PĂRINȚI  

- Informați-vă despre droguri.
- Fiți un model pentru copiii dumneavoastră. Comportamentul părinților are un mare efect asupra copiilor. Discutați sincer și deschis cu ei. Acest lucru ar putea face ca drogurile să-și piardă atracția de lucru secret, misterios. Evitați prezentarea unei imagini „catastrofale” a consumului de droguri.
- Dacă vă confruntați cu problema consumului de droguri de către copiii dumneavoastră, nu treceți direct la concluzii; e bine să ascultați mai întâi explicațiile copiilor, pentru a cunoaște cauzele care i-au determinat să consume droguri și apoi încercați să le înlăturați sau să-i ajutați pe copii să le înlăture ei înșiși.
- Încercați să cunoașteți cercul de prieteni al copiilor dumneavoastră și modalitățile de petrecere a timpului lor liber. În cazul în care observați prezența unor persoane dubioase în anturajul copiilor dumneavoastră, atrageți-le atenția asupra acestui lucru cu fermitate și tact, fără interdicții, reproșuri și critici.
- Observați atent, dar discret, comportamentul copiilor și sesizați eventualele schimbări negative intervenite în modul lor de viață (nepăsare, irascibilitate, obrăznicie, agresivitate, absențe nejustificate de la școală sau de acasă, cheltuieli mari, deținerea unor sume mari de bani sau a unor obiecte de valoare). Identificați cauzele acestor schimbări și discutați cu ei despre acestea, determinându-i să-și normalizeze comportamentul.
- Mențineți permanent legătura cu școala și interesați-vă periodic despre activitatea școlară a copiilor dumneavoastră, despre rezultatele școlare obținute de către ei. În caz de nevoie solicitați ajutorul instituțiilor specializate (poliție, instituții medicale, organizații nonguvernamentale). Colaborați cu școala, poliția, instituțiile medicale și sociale în derularea unor programe care au în vedere prevenirea consumului de droguri.
- Majoritatea copiilor ajung să consume droguri deoarece au o educație păcătoasă. Copiii fără educație în spiritul împlinirii poruncilor lui Dumnezeu cad ușor în păcate care-i duc la consum de droguri (citiți mai sus capitolul MOTIVELE PENTRU CARE TINERII CONSUMĂ DROGURI). Căutați ca niciodată copiii dvs. să nu aibă vreun astfel de motiv!  

DROGURILE ȘI LEGEA

LEGEA 143/2000 PRIVIND COMBATEREA TRAFICULUI ȘI CONSUMULUI ILICIT DE DROGURI
Art. 2. - (1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.
(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.
Art. 3. - (1) Introducerea sau scoaterea din țară, precum și importul ori exportul de droguri de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.
 (2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.
Art. 4. - Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deținerea de droguri pentru consum propriu, fără drept, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 5 ani.
Art. 5. - Punerea la dispoziție, cu știință, cu orice titlu, a unui local, a unei locuințe sau a oricărui alt loc amenajat, în care are acces publicul, pentru consumul ilicit de droguri ori tolerarea consumului ilicit în asemenea locuri se pedepsește cu închisoare de la 3 la 5 ani și interzicerea unor drepturi.
 Art. 6. – (1) Prescrierea drogurilor de mare risc, cu intenție, de către medic, fără ca aceasta să fie necesară din punct de vedere medical, se pedepsește cu închisoare de la 1 an la 5 ani.
(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează și eliberarea sau obținerea, cu intenție, de droguri de mare risc, pe baza unei rețete medicale prescrise în condițiile prevăzute la alin. (1) sau a unei rețete medicale falsificate. 

CU FIECARE DOZĂ DE DROG PIERDEM LIBERTATEA DE A FI NOI ÎNŞINE!

  Nu încercați consumul de droguri întrucât veți deveni în mod sigur dependent de ele!

„Cine săvârșește păcatul este de la diavolul, pentru că de la început diavolul păcătuiește”. (1 Ioan 3;8)
„Nu știți oare că voi sunteți templu al lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi?” (1 Corinteni 3;16)
„De va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe el”. (1 Corinteni 3;17)

Share: