Deși e nouă, are și această biserică o istorie. A fost
construită în anul 2001 din mai până-n noiembrie, din blocuri mici de beton
adică așa-numiții blocheți sau bolțari. Locul s-a sfințit pe data de 30 aprilie
2001. La construcție a participat un grup de vreo 50 de credincioși sub
îndrumarea preotului Jugănaru Adrian. Perioada construirii acestei biserici a
fost una deosebit de favorabilă, deoarece măcinenii doreau foarte mult a doua
biserică. De aceea contribuția financiară și materială a lor pentru acest nou
sfânt lăcaș a fost impresionantă.
Inițial această biserică s-a construit ca și capelă de spital. S-a sfințit de către Înalt Prea Sfințitul Arhiepiscop Teodosie al Tomisului pe data de 30 octombrie 2001. Pe 11 aprilie 2003 Înalt Prea Sfințitul Arhiepiscop Teodosie al Tomisului a aprobat transferul meu la această biserică, deodată cu acesta fiind transformată în parohie din cauza că Spitalul Orășenesc Măcin avea atunci capacitate de 102 de paturi, din care 25 la pediatrie și 22 la maternitate. Cu această ocazie s-a dat parohiei noastre un sector de 302 case în care locuiau atunci 280 familii ortodoxe, deși oficial s-a zis că sunt 450. Așa se face că biserica noastră are în sector cel mai mic număr de familii dintre toate bisericile din orașul Macin. Puteți vedea mai multe detalii despre sectorul parohiei dând click aici.
Cu ajutorul credincioșilor am recompletat inventarul bisericii și am cumpărat: veștminte preoțești, acoperăminte la Sfintele Vase, Sfântul Potir, Sfânta Copie, apoi și celelalte care mai lipseau: vas pentru Sfânta Căldură, linguriță pentru Sfânta Împărtășanie, cununii, candele, cruce de lemn sculptată, cădelniță și următoarele cărți bisericești: Sfânta Evanghelie, 6 Minee, Triod, Cântările Sfintei Liturghii, Catavasier, Vecernier, Molitfelnic, Liturghier.
Tot cu ajutorul credincioșilor s-a făcut și strana pentru cântăreț. S-a tencuit exteriorul bisericii și al clopotniței cu praf de marmură și ciment alb (după cum se poate vedea în fotografiile din albumul cu imagini, erau netencuite). Clopotnița s-a tencuit și prin interior, făcându-se aici și pod din scândură, s-a pus gresie pe jos și eu am făcut instalația electrică. S-a dat cu lac toata lemnăria exterioară a bisericii și clopotniței. S-au vopsit geamurile și ușile. S-au reparat trotuarele de acces în biserică. S-au înlocuit obloanele din scândură de la ferestrele superioare ale clopotniței cu zăbrele speciale, donate de domnul Tudose. S-au făcut din tablă galvanizată de 0,4 mm grosime, doua sfeșnice cu hotă pentru lumânări. Eu am făcut instalație de sonorizare în biserică și clopotniță, nu prea modernă, dar e bună că „merge”, deși este făcută cu ce credeți... cu un magnetofon ZK mai bătrân decât mine! TOATE S-AU FĂCUT DECI NUMAI ȘI NUMAI DIN AJUTOARELE ÎN BANI, MATERIALE ȘI MÂNA DE LUCRU DATE DE OAMENII SIMPLI, DAR IUBITORI DE HRISTOS!
Poate credeți că am uitat să scriu despre troiță! Nu, că s-ă făcut și așa ceva în fața bisericii noastre. Când am venit ca paroh la Parohia Măcin 4, aici se afla o cruce din lemn sculptată pe un soclu din bolțari, fără acoperiș. Deși nu era momentul, pentru că biserica era nepictată pe jumătate, am hotărât să facem acoperiș acestei cruci, adică troiță. Zis și făcut: a ieșit mult mai frumoasă decât ne așteptam. Am sfințit-o pe 14 octombrie 2003, de Sfânta Parascheva.
Un singur lucru nu s-ar fi putut face însă: să se pună gresie pe jos în toată biserica. Dacă familia Dascălu Gheorghe și Argentina nu ar fi donat gresia, nu s-ar fi putut face aceasta. Dumnezeu să le răsplătească!
Cu acestea s-au încheiat lucrările mari din anul 2003.
Inițiativa de a organiza seri duhovnicești în fiecare duminică după-amiază a fost primită cu bucurie de o parte dintre credincioșii care participau la slujbele de la biserica noastră. Astfel începând din luna iulie 2003 activitatea liturgică s-a combinat cu cea catehetică. Catehezele erau precedate de săvârșirea Acatistului Domnului nostru Iisus Hristos sau a Paraclisului Maicii Domnului. Temele catehezelor erau propuse de credincioșii participanți pe loc, cel mai des sub formă de întrebări, sau dacă nu exista nici o propunere, treceam la lecturi din Viețile Sfinților și rareori se întâmpla să nu existe ceva care trebuia explicat sau asupra căruia credincioșii să nu ceară lămuriri.
În februarie 2004, am cumpărat de la Iași un rând de veștminte preoțești negre, Triod și câteva Minee. Prima lucrare din anul 2004 a fost făcută de către mine și este o instalație electrică care decorează catapeteasma, făcută din becuri cu cruce în ele. În aprilie am îndrăznit să creez acest site, spre ajutorul și folosul creștinilor și spre combaterea sectarismului, fiecare sectă având foarte multe site-uri.
La biserică, s-a continuat cu repararea scărilor de la intrarea în biserică și în clopotniță și cu „îmbunătățirea” clopotului. D-l Cirimbei Constantin i-a făcut clopotului nostru o balama solidă, încât acum se poate trage ca orice clopot. I-am făcut apoi și o altă limbă, mai mare în diametru deoarece este larg la gură. Chiar dacă este clopot de vapor, e bun și așa. În luna mai s-a început lucrarea de continuare a picturii bisericii. În august s-a schimbat ușa de intrare de afara în Sfântul Altar (care era din tablă neagră și găurită de rugină) și ușa de la clopotniță (care era din lemn de... plop), înlocuindu-se cu uși metalice moderne. În septembrie am cumpărat: Sfinte Vase aurii, copertă aurie pentru Sfânta Evanghelie, candele pentru icoanele de pe catapeteasmă și mochetă pentru toată biserica. În octombrie, s-a cumpărat de către un grup de femei, un rând de veștminte preoțești albe. Toate acestea în timp ce biserica se picta. Familia Dascălu Gheorghe și Argentina a donat o traversă lungă de 11 m, pe care am întins-o din fața ușilor împărătești până în pronaos. Tot dumnealor au plătit mai bine de jumătate din pictura catapetesmei. Cu vreo două luni înainte de a termina pictura bisericii, adică în octombrie 2004, eu și soția mea am dat cu nitrolac ușile împărătești și diaconești, am așezat mocheta și am reparat băncile din biserică, adică cele care țin loc de strane.
Anul 2005 începe cu... terminarea picturii bisericii. De asemenea s-a pictat și troița. Pentru a-mi face datoria, am scris la ctitori familiile Dascalu și Iosif și am întocmit pisania (pisanie = ceea ce se scrie la intrarea în oricare biserică pentru a prezenta pe scurt istoricul acesteia). Ținând mouse-ul pe imaginile de mai jos puteți vedea detalii despre locul special de la Proscomidiar unde sunt scriși ctitorii bisericii și imaginea pisaniei.
Inițial această biserică s-a construit ca și capelă de spital. S-a sfințit de către Înalt Prea Sfințitul Arhiepiscop Teodosie al Tomisului pe data de 30 octombrie 2001. Pe 11 aprilie 2003 Înalt Prea Sfințitul Arhiepiscop Teodosie al Tomisului a aprobat transferul meu la această biserică, deodată cu acesta fiind transformată în parohie din cauza că Spitalul Orășenesc Măcin avea atunci capacitate de 102 de paturi, din care 25 la pediatrie și 22 la maternitate. Cu această ocazie s-a dat parohiei noastre un sector de 302 case în care locuiau atunci 280 familii ortodoxe, deși oficial s-a zis că sunt 450. Așa se face că biserica noastră are în sector cel mai mic număr de familii dintre toate bisericile din orașul Macin. Puteți vedea mai multe detalii despre sectorul parohiei dând click aici.
Cu ajutorul credincioșilor am recompletat inventarul bisericii și am cumpărat: veștminte preoțești, acoperăminte la Sfintele Vase, Sfântul Potir, Sfânta Copie, apoi și celelalte care mai lipseau: vas pentru Sfânta Căldură, linguriță pentru Sfânta Împărtășanie, cununii, candele, cruce de lemn sculptată, cădelniță și următoarele cărți bisericești: Sfânta Evanghelie, 6 Minee, Triod, Cântările Sfintei Liturghii, Catavasier, Vecernier, Molitfelnic, Liturghier.
Tot cu ajutorul credincioșilor s-a făcut și strana pentru cântăreț. S-a tencuit exteriorul bisericii și al clopotniței cu praf de marmură și ciment alb (după cum se poate vedea în fotografiile din albumul cu imagini, erau netencuite). Clopotnița s-a tencuit și prin interior, făcându-se aici și pod din scândură, s-a pus gresie pe jos și eu am făcut instalația electrică. S-a dat cu lac toata lemnăria exterioară a bisericii și clopotniței. S-au vopsit geamurile și ușile. S-au reparat trotuarele de acces în biserică. S-au înlocuit obloanele din scândură de la ferestrele superioare ale clopotniței cu zăbrele speciale, donate de domnul Tudose. S-au făcut din tablă galvanizată de 0,4 mm grosime, doua sfeșnice cu hotă pentru lumânări. Eu am făcut instalație de sonorizare în biserică și clopotniță, nu prea modernă, dar e bună că „merge”, deși este făcută cu ce credeți... cu un magnetofon ZK mai bătrân decât mine! TOATE S-AU FĂCUT DECI NUMAI ȘI NUMAI DIN AJUTOARELE ÎN BANI, MATERIALE ȘI MÂNA DE LUCRU DATE DE OAMENII SIMPLI, DAR IUBITORI DE HRISTOS!
Poate credeți că am uitat să scriu despre troiță! Nu, că s-ă făcut și așa ceva în fața bisericii noastre. Când am venit ca paroh la Parohia Măcin 4, aici se afla o cruce din lemn sculptată pe un soclu din bolțari, fără acoperiș. Deși nu era momentul, pentru că biserica era nepictată pe jumătate, am hotărât să facem acoperiș acestei cruci, adică troiță. Zis și făcut: a ieșit mult mai frumoasă decât ne așteptam. Am sfințit-o pe 14 octombrie 2003, de Sfânta Parascheva.
Un singur lucru nu s-ar fi putut face însă: să se pună gresie pe jos în toată biserica. Dacă familia Dascălu Gheorghe și Argentina nu ar fi donat gresia, nu s-ar fi putut face aceasta. Dumnezeu să le răsplătească!
Cu acestea s-au încheiat lucrările mari din anul 2003.
Inițiativa de a organiza seri duhovnicești în fiecare duminică după-amiază a fost primită cu bucurie de o parte dintre credincioșii care participau la slujbele de la biserica noastră. Astfel începând din luna iulie 2003 activitatea liturgică s-a combinat cu cea catehetică. Catehezele erau precedate de săvârșirea Acatistului Domnului nostru Iisus Hristos sau a Paraclisului Maicii Domnului. Temele catehezelor erau propuse de credincioșii participanți pe loc, cel mai des sub formă de întrebări, sau dacă nu exista nici o propunere, treceam la lecturi din Viețile Sfinților și rareori se întâmpla să nu existe ceva care trebuia explicat sau asupra căruia credincioșii să nu ceară lămuriri.
În februarie 2004, am cumpărat de la Iași un rând de veștminte preoțești negre, Triod și câteva Minee. Prima lucrare din anul 2004 a fost făcută de către mine și este o instalație electrică care decorează catapeteasma, făcută din becuri cu cruce în ele. În aprilie am îndrăznit să creez acest site, spre ajutorul și folosul creștinilor și spre combaterea sectarismului, fiecare sectă având foarte multe site-uri.
La biserică, s-a continuat cu repararea scărilor de la intrarea în biserică și în clopotniță și cu „îmbunătățirea” clopotului. D-l Cirimbei Constantin i-a făcut clopotului nostru o balama solidă, încât acum se poate trage ca orice clopot. I-am făcut apoi și o altă limbă, mai mare în diametru deoarece este larg la gură. Chiar dacă este clopot de vapor, e bun și așa. În luna mai s-a început lucrarea de continuare a picturii bisericii. În august s-a schimbat ușa de intrare de afara în Sfântul Altar (care era din tablă neagră și găurită de rugină) și ușa de la clopotniță (care era din lemn de... plop), înlocuindu-se cu uși metalice moderne. În septembrie am cumpărat: Sfinte Vase aurii, copertă aurie pentru Sfânta Evanghelie, candele pentru icoanele de pe catapeteasmă și mochetă pentru toată biserica. În octombrie, s-a cumpărat de către un grup de femei, un rând de veștminte preoțești albe. Toate acestea în timp ce biserica se picta. Familia Dascălu Gheorghe și Argentina a donat o traversă lungă de 11 m, pe care am întins-o din fața ușilor împărătești până în pronaos. Tot dumnealor au plătit mai bine de jumătate din pictura catapetesmei. Cu vreo două luni înainte de a termina pictura bisericii, adică în octombrie 2004, eu și soția mea am dat cu nitrolac ușile împărătești și diaconești, am așezat mocheta și am reparat băncile din biserică, adică cele care țin loc de strane.
Anul 2005 începe cu... terminarea picturii bisericii. De asemenea s-a pictat și troița. Pentru a-mi face datoria, am scris la ctitori familiile Dascalu și Iosif și am întocmit pisania (pisanie = ceea ce se scrie la intrarea în oricare biserică pentru a prezenta pe scurt istoricul acesteia). Ținând mouse-ul pe imaginile de mai jos puteți vedea detalii despre locul special de la Proscomidiar unde sunt scriși ctitorii bisericii și imaginea pisaniei.
Redau mai jos ceea ce nu se poate citi în fotografii:
descifrarea numelor ctitorilor scriși de preotul Jugănaru Adrian Ion și textul
pisaniei.
POMENEȘTE, DOAMNE, PE CTITORII:
PREOT ADRIAN ȘI PRESBITERA GEORGETA-LAURA CU FIUL LOR CASIAN
JUGĂNARU ȘI PE TOȚI OSTENITORII ȘI BINEFĂCĂTORII ACESTUI SFÂNT LOCAȘ:
FAM. NECULAI ȘI GEORGETA GORGA
FAM. VASILE ȘI IOANA DABIJA
FAM. ION ȘI VICTORIA CORTEL
FAM. ANTOANETA PAMFIL
FAM. MARIA ȘI IONEL LAIU
FAM. PETRE ȘI VIOLETA TRUCĂ
FAM. DUMITRU ȘI VICTORIA ION
FAM. DUMITRU ȘI VERONICA TOPÂRCIANU
FAM. ANA ROȘCULEȚ
FAM. ION ȘI RODICA DINA
FAM. SANDU GRUIA
FAM. MIRCEA CĂTRUNĂ
FAM. PINA ILIE
FAM. PAUL ȘI FLORENTINA ILIE
FAM. RADU ȘI VIORICA GEORGESCU
FAM. LUCIAN ȘI GAFIA ROATĂ
Textul pisaniei
CU VREREA TATĂLUI, CU AJUTORUL FIULUI ȘI CU ÎMPREUNĂ LUCRAREA
SFÂNTULUI DUH, S-A RIDICAT ACEASTĂ BISERICĂ ÎN ANUL 2001, LA INIȚIATIVA
PREOTULUI JUGĂNARU ADRIAN, CU CONTRIBUȚIA CREDINCIOȘILOR DIN ORAȘUL MĂCIN.
A FOST SFINȚITĂ LA DATA DE 30 OCTOMBRIE 2001 DE CĂTRE ÎNALT
PREA SFINȚITUL ARHIEPISCOP DOCTOR TEODOSIE AL TOMISULUI, SPRE LAUDA LUI DUMNEZEU
ȘI A SFINȚILOR PATRU MUCENICI DE LA NICULIȚEL, ZOTIC, ATAL, KAMASIE ȘI FILIP.
TOT LA INIȚIATIVA PREOTULUI JUGĂNARU ADRIAN S-A PICTAT
SFÂNTUL ALTAR, TURLA ȘI PLAFONUL ACESTEI BISERICI.
TROIȚA, TENCUIALA EXTERIOARĂ A BISERICII, CLOPOTNIȚEI ȘI
PICTURA CATAPETESMEI, NAOSULUI ȘI PRONAOSULUI S-AU FĂCUT CU OSTENEALA PREOTULUI
PAROH ISTRATI MARIAN DANIEL ȘI CU SPRIJINUL FINANCIAR AL CREDINCIOȘILOR.
PICTORI: HAUK ARNOLT ȘI ROȘU VASILE.
POMENEȘTE, DOAMNE, ÎNTRU ÎMPĂRĂȚIA TA, PE TOȚI CTITORII ȘI
BINEFĂCĂTORII ACESTUI SFÂNT LĂCAȘ!
În februarie 2005, am cumpărat de la Iași: vas metalic
folosit când se umblă cu Boboteaza, cădelniță aurie și două cruci de lemn care
vor fi folosite la slujbe. Tot în această lună s-a terminat și pictura troiței
și s-a restaurat pictura crucii din Sfântul Altar deoarece nu era executată după
erminiile picturii bisericilor ortodoxe.
În septembrie 2005 s-a făcut instalația de gaz metan în
biserică (utilizarea), iar în decembrie s-a făcut branșamentul.
Prezența măcinenilor la slujbele săptămânale este bună, cu
darul și cu rugăciunile sfinților ocrotitori ai bisericii noastre. Măcinenii
sunt mulțumiți de modul cum se săvârșește Sfânta Liturghie, de faptul că la
cântare poate să participe toată lumea, de slujba de duminică seara unde pot să
mai învețe câte ceva la cateheză, de faptul că facem sărindare. Măcinenii sunt
însă și nemulțumiți de amplasamentul acestei biserici când vine vorba de
cununii, botezuri și înmormântări. Așa se face că nu vor să vină la noi la
biserică pentru a li se oficia cununii și botezuri, iar în privința
înmormântărilor se creează discuții contradictorii între rudeniile persoanei
decedate, deoarece unii vor să nu ocolească această biserică și preferă slujba
la noi, iar alții preferă să li se facă slujba înmormântării la biserica veche
din Măcin, deoarece „acolo s-au cununat și s-au botezat”. Această concepție, cât
și faptul că avem în sector cel mai mic număr de familii dintre toate cele 4
biserici care sunt în orașul Măcin, fac să se mențină încasările noastre „în
limita supraviețuirii”, adică să avem bani doar pentru plata lunară a
cheltuielilor curente și a asigurărilor sociale de stat. De aceea a fost și va
fi nevoie ca pentru celelalte investiții pe care le-am făcut și avem de gând să
le facem, să apelăm la alte surse de venit.
Așa se face că la începutul anului 2006 am solicitat ajutor
financiar de la Primăria Măcin. Banii ni s-au alocat începând cu data de 1 iulie
2006, fiind suma de 5.000 de lei noi (50.000.000 de lei vechi), din care am
cumpărat 3 convectori FEG cu arzător din fontă și kit de evacuare inclus la
prețul de 939,90 lei noi bucata, am plătit restul contravalorii racordării la
sistemul de gaze naturale (1.560,32 lei noi), iar din suma rămasă (619,98 lei
noi) am cumpărat o parte din cimentul pe care îl folosim la turnarea aleilor de
beton din curtea bisericii, adică 36 de saci și furtunul pentru apă necesar la
această lucrare.
Pentru a putea efectua mai ușor aceste lucrări, pe 9 august
2006 ne-am racordat la rețeaua de alimentare cu apă a orașului. Cu îngăduința
domnului director Chirnogea Constantin al Serviciului Public de Gospodărire
Comunală Măcin, care a înțeles problemele noastre financiare, instalația de apă
a fost executată de către tatăl meu.
Pe data de 10 octombrie 2006 ne-am apucat de turnatul aleilor
de beton. Deoarece în jurul bisericii erau așezate pavele, fără a se fi turnat
trotuar de beton așa cum se face în jurul oricărei clădiri, am turnat și acest
trotuar de beton de jur împrejurul bisericii. Motivul principal pentru care am
făcut aceasta este că în curtea bisericii aveam doar două alei foarte înguste,
făcute desigur tot din pavele, printre care crescuseră buruieni. Buruienile
fiind înghesuite printre pavele, nu se puteau plivi nicidecum și de aceea în
fața bisericii era foarte urât. A fost nevoie de foarte multe materiale:
aproximativ 32 tone de nisip și criblură, 150 de metri pătrați de plasă din
fier-beton striat și 121 saci de ciment. Banii necesari pe lângă suma mai sus
menționată, primită de la Primăria Măcin, au provenit din câteva mici ajutoare
de la credincioși, dar cea mai mare parte a banilor a fost din cei economisiți
cu mare grijă de mine preotul paroh, de vreo doi ani și jumătate încoace. Dacă
nisipul și criblura nu ar fi fost aduse în curtea bisericii de către cineva,
fără a cere nici un ban, și dacă ajutorul enoriașilor constând în forță de muncă
nu ar fi fost considerabil, nu ne-am fi descurcat nicidecum cu acești bani. Așa
se face că pe data de 13 octombrie toți cei aproximativ 230 de metri pătrați de
beton în grosime între 8 și 15 centimetri, au fost gata de turnat.
Anul 2007 a început cu confecționarea în luna mai a unui gard
din panouri speciale, prinse pe suporți din țeavă galvanizată adusă de tată meu,
care de altfel a executat și lucrarea. Tot atunci s-a făcut și poartă separată
de intrare în noua curte a bisericii, poartă la care s-a folosit ca material
vechiul gard al spitalului. În luna iulie am reușit să organizăm pelerinaj la
câteva mănăstiri: Ghighiu, Sinaia, Cheia și Suzana județul Prahova, Predeal și
Sâmbăta de Sus județul Brașov, Ciolanu și Barbu județul Buzău. Pentru că s-au
terminat puținii bani, toată vara am stat fără alee de ciment în fața porții
celei noi, dar cu ajutorul lui Dumnezeu am reușit să economisim ceva și în
septembrie s-a făcut și această alee. În decembrie, în urma primirii mai multor
donații de la București, adăugând și micile donații de la credincioșii din
Măcin, am reușit să înlocuim ușa de la intrarea în biserică, ușă care era din
tablă neagră vopsită și cornier, cu ușă metalică modernă.
În anul 2008 am fi stat pe loc cu lucrările dacă nu am fi
primit donație de la două femei văduve din Brăila și dacă niște creștini din
București nu ar fi donat bani pentru biserica noastră. Din aceste donații am
înlocuit în luna iulie cele 19 ferestre ale bisericii care erau din cornier și
fereastra de la clopotniță, cu ferestre cu ramă din PVC de culoare maron închis
(mahon) și geam termopan și în luna octombrie am construit, din panouri
termoizolante montate pe schelet din fier, o clădire anexă cu două camere.
Într-una din camere am amplasat pangarul (locul unde se vând lumânări, tămâie,
icoane etc.), iar pe cealaltă o folosim ca loc de depozitare pentru diferite
obiecte, ca sală pentru cateheze și, ca să se păstreze curățenia în biserică,
săvârșim aici și parastasele. Tot aici am adus aparatura necesară pentru ca la
serile duhovnicești să putem viziona filme cu tematică ortodoxă și să putem
asculta cuvinte ale marilor duhovnici contemporani. Pe data de 26 noiembrie 2008
de ziua Sfântului Stelian, după ce a săvârșit Sfânta Liturghie la biserica
Parohiei Măcin 2, Prea Sfințitul Visarion Episcopul Tulcii a efectuat vizită
canonică la parohia noastră.
De asemenea și în anul 2009 am fi stat pe loc cu lucrările
dacă nu am fi obținut ajutor de la Primăria Măcin, în valoare de 10.000 lei, pe
care i-am folosit integral la confecționarea celor 33 strane pentru credincioși.
În total până acum Primăria Măcin a ajutat biserica noastră cu 15.000 lei.
Cu aceste lucrări am încheiat șirul investițiilor majore care
trebuiau făcute pentru a asigura o bună desfășurare a tuturor activităților la
biserica noastră. „La fix”, putem spune, deoarece de la an la an încasările
scad, majoritatea credincioșilor care frecventează biserica fiind în vârstă.
Firul vieții decurge așa cum este lăsat de Dumnezeu pentru toți și, unul câte
unul, ne îmbolnăvim și sufletele noastre trec la cele veșnice.
Din această pricină, în luna august 2010, acatistele și
catehezele susținute în serile duhovnicești pe care timp de 7 ani am reușit să
le organizăm duminică seara a fost nevoie să mutăm duminica mai de vreme, adică
imediat după slujbă, deoarece pentru tot mai mulți era imposibil să mai parcurgă
drumul de acasă până la biserică de două ori într-o zi. Nici aceasta însă nu a
fost o alegere potrivită, deoarece vârsta și mai ales starea de sănătate a
enoriașilor noștri, adică cele două motive care i-au împiedicat pe aceștia să
ajungă la biserică duminică seara, i-au determinat ca după un an să-mi solicite
să scot din program acatistul și cateheza. Cu multă părere de rău, începând cu
data de 18 septembrie 2011, am renunțat la cateheză, lăsând totuși în continuare
acatistul.
Actualmente (anul 2012), cu mila lui Dumnezeu, cu mare
greutate și trudă, ne străduim cu puținele resurse financiare asigurate de cele
aproximativ 95 familii și văduvi/văduve care plătesc contribuția anuală în
valoare de 30 și 20 lei și mai ales de cei 20-25 credincioși care participă
regulat la slujbe, să întreținem cele ce constituie proprietatea parohiei
noastre. Suntem strâmtorați îndeosebi de plata lunară a asigurărilor sociale
(contribuțiile către pensie, sănătate, șomaj) și a impozitelor pe salarii. Spre
exemplu, în luna februarie 2012 am plătit 1.022 lei, deși parohia are doar doi
angajați (preotul paroh și îngrijitorul), iar dacă nu am fi primit de la bugetul
de stat suma de 325 lei, ar fi trebuit să o plătim tot din încasările proprii.
Pe data de 8 martie 2015 a săvârșit prima sa Sfântă Liturghie
arhierească în biserica noastră Prea Sfințitul Visarion Episcopul Tulcii.
Ar mai fi nevoie să montăm la biserică sistem de supraveghere
video, după cum cere legea, să înlocuim policandrul mare și să mai cumpărăm un
clopot, dar acestea vor fi îndeplinite numai dacă va fi voia lui Dumnezeu să
găsim fondurile necesare.
Nădăjduim însă ca, pentru rugăciunile Maicii Sale și ale
Sfinților Patru Mucenici de la Niculițel, Mântuitorul Hristos să ne dăruiască
sănătate și răbdare ca să putem duce crucea acestei vieți.
Mulțumim Ție, Doamne, pentru toate binefacerile Tale dăruite
nouă!
DETALII DESPRE CLĂDIREA BISERICII
Lungime totală: 15 m
Lățime în interior:
4,45 m
Înălțime zidărie:
6,50 m; acoperiș 8,30 m; turlă aprox. 11 m
Suprafață: aprox. 75
m pătrați
Lățime în abside:
6,75 m
Lungime pronaos:
3,40 m
Lungime naos: 7,30 m
Lungime Sf. Altar:
rază cerc de aprox. 3,50 m
Înălțime pereți pronaos:
4,50 m
Înălțime pereți naos:
6,25 m
Înălțime pereți Sf.
Altar: 4,70 m
Înălțime turlă: 3,20
m
Material construcție
pereți: bolțari (blocuri de beton, blocheți) cu dimensiunile înălțime 20
cm, lățime 25 cm, lungime 30 cm, dispuși într-un singur rând
Material construcție
acoperiș: lemn
Material construcție
plafon: șipci bătute pe grinzile din lemn, cu talpa inferioară curbă,
peste care s-a aplicat rigips iar pe rigips s-a pictat
Hidroizolație acoperiș:
tablă galvanizată cu grosime de 0,3 și 0,4 mm
Tencuială exterioară:
stratul 1 mortar din ciment - var; stratul al 2-lea ciment +praf de marmură
Tencuială interioară:
stratul 1 mortar din ciment - var; stratul al 2-lea ipsos de zidărie peste
care s-a pictat după finisare
Fundație: șanțuri
săpate în dreptul pereților, umplute cu pietre mari; fără pernă de balast
Material ferestre:
cornier; acestea au fost înlocuite în anul 2008 cu ferestre din tâmplărie PVC
cu geam termopan
Material ușă: tablă
neagră aplicată pe schelet de cornier; aceste uși s-au înlocuit între timp
Material construcție
catapeteasmă: bolțari (blocheți) peste care s-a aplicat tencuiala
interioară; ușile împărătești și diaconești sunt din lemn sculptat.